miercuri, 26 iunie 2013

Cu mana pe inima

Cu mana pe inima va spun ca aceasta poveste nu vrea sa fie altceva decat un exercitiu in care voi include expresii cu si despre mana, asezate in asa fel incat sa descrie un mic fragment din viata unui om obisnuit.
Dorel fusese mult timp la mana parintilor sai si asta il durea, pentru ca muncise mult, isi petrecuse copilaria printre carti, invatand si visand sa ajunga om mare in viata. Facuse o facultate grea, medicina si spera ca intr-o zi pacientii sai sa spuna in soapta si cu respect ca domnul doctor are mana usoara. Tanarul din povestea noastra uitase de la mana pana la gura ca in tara unde se nascuse si crescuse totul se rezolva pe sub mana, ascuns de ochii celorlalti.
Incerca sa ramana corect, sa nu ia spaga, sa nu isi manjeasca mainile, insa asta insemna sa nu aiba niciodata destui bani, cu toate ca era mana stransa si nu risipea nimic. Fiind bun in meseria sa, Dorel devenise in scurt timp mana dreapta a sefului de sectie, spre invidia colegilor mai vechi in meserie. De asistenta sefa ar fi bagat mana in foc ca este corecta, ca nu primeste nici macar o ciocolata si ca ofera cu amanadoua mainile atentie pacientilor. O placea si o respecta.
La scurt timp dupa ce bunicul patern a pus mainile pe piept, Dorel a cunoscut-o pe Claudia. Din acel moment, viata lui s-a schimbat in bine, el si-a recapatat curajul de a lupta pentru idealurile sale, stiind ca mana in mana cu aceasta fata cu mainile curate va putea invinge adversitatile vietii. Astazi se implineau doi ani de cand se cunoscusera si Dorel era pregatit sa ii ceara mana. Isi musca mainile de necaz ca nu reusise sa masoare degetelul fetei, sa poata cumpara inelul pe masura ei. Spera sa se potriveasca totusi cel pe care il cumparase. Emotionat, Dorel intinse mana spre soneria apartamentului ce ii adapostea iubita...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu