Cioburi de toamnă,
Răsunet pe duşumea,
Verdict analog
Dat celor ce vin
de la înşelăciune
să se adape.
Şurub sfredelind
în mine subterane
abandonate.
Dureri ascunse
în cavităţi amărui;
jalnică doxă.
Ca-n puşcărie
se agită spirite
total inutil.
Să fie crimă
desueta gândire
învolburată?
Oare este furt
de asimilezi idei
deja gândite?
Auzi un ecou
de tramvai hodorogit
cu geamuri sparte.
Doză de curaj
îţi trebuie de-ndată.
Adrenalină.
Te uiti împrejur,
cauţi columbiana.
Unde-i seringa?
O iluzie
este întreaga viaţă,
nălucă moartea.
Început. Sfârșit.
Un haiku în română,
sub toamna udă.
Perfect! Te-ai întrecut pe tine! Mă năpădesc cuvintele din toate partile, aproape ca nu le vad pe cele din duzina. Toate-s primadone.
RăspundețiȘtergereAm scris-o dimineata, aproape dintr-o suflare. M-am trezit cu gandul ca nu am nici o idee si mi-au venit ideile din mers. :)
ȘtergereM-ai lasat fara cuvinte!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Andreia! :)
ȘtergereAşa merg lucrurile. Unele, între început şi sfârşit, ți se reamintesc printr-o „altă colecție” arzândă de cuvinte.
RăspundețiȘtergereIntre inceput si sfarsit sunt cuvinte, ganduri,intrebari, fapte (faptuite sau nu) si oameni... Ei sunt cei mai importanti... Intre inceput si sfarsit, urmarind toate cele de mai sus, poti vedea omul.
ȘtergereFrumos :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! :)
ȘtergereFata, se numeste plagiat ideile deja gandite si asimilate. :)))
RăspundețiȘtergereAtunci sa ne cautam propriile idei si sa ne folosim de ele, sa nu ne bage astia la plata! :)))))
Ștergeremăăăăi, te joci de-a haiku? da te joci frumos... place lui mâţuc, mai ales penultimul.
RăspundețiȘtergerecu celălalt blog s-a rezolvat?
E prima incercare si mi-a placut sa ma joc... Saru-mana, mâțuc!
ȘtergereNu s-a rezolvat si nu stiu cum voi rezolva, ca baietii parca-s morti, nici unul nu raspunde! :(
Oare există
RăspundețiȘtergereidee negândită
încă? Mă întreb...
Câte iluzii
inventezi ca să trăieşti
tot atâtea vieţi!
Avem în viaţă
doar o certitudine.
Şi-i tot obscură!
Nimic nu-i nou sub
Ștergeresoarele pamantului.
Traim iluzii...
Văd că lumea e căzută în extaz până la genunchi şi nu înţeleg de ce.
RăspundețiȘtergereŞtiu că ar trebui să fie un joc, dar nu-i înţeleg regulile şi nu le-ai scris nicăieri.
Postezi săptămânal aşa ceva şi nu ştiu de ce te laudă lumea. Mă gândesc că are de ce.
Regulile sunt pe blogul unde este si tabelul in care se inscriu jucatorii. La psi. Cu ocazia asta descopar ca iar nu am pus link spre ea.
ȘtergereE simplu. Se da o duzina de cuvinte (alese saptamanal de un membru al clubului) si fiecare face cu ele ce vrea... Un text, o poezie, ce poate...
Pentru ca unul dintre cuvintele din duzina acestei saptamani a fost haiku, m-am jucat putin incercand sa urmez macar partial regulile haiku.
Hai, lauda-ma si tu! :)
Gata, am pus linkul, poti da o fuga pe acolo pentru a vedea care sunt regulile si ce au scris ceilalti participanti.
ȘtergereCu aceleasi cuvinte am mai scris un text ieri. http://doaronline.blogspot.ro/2013/09/astept-un-verdict.html
Foarte frumos Vienela. Nu pot spune ca ma pricep la acest stil, dar pot observa lejer sensibilitatea insotita totusi de determinare!
RăspundețiȘtergereSuntem normali, deci limitaţi. Preluăm idei, ne repetăm, avem iluzii, ne sperie necunoscutul, căutăm certitudini... suntem vulnerabili...
RăspundețiȘtergereFrumos ai scris!