luni, 14 octombrie 2013

Toamna din mine la Straja

      Îmi las picioarele să alerge în voie pe poteca de munte, fără să mă uit unde calc, fără să îmi pese că viteza de coborâre este tot mai mare. Am senzația că din clipă în clipă îmi voi lua zborul, că voi
privi pământul nu de la cei 1400 m ai cotei unde este aşezată Vila Alpin, ci de la înălţimea de la care îi priveşte vulturul pe oameni, zeul pe muritori. Iarba încă mătăsoasă îmi mângâie gleznele, mirosul de frunze uscate îmi invadează nările, iar mintea aleargă înaintea mea, imaginându-şi senzaţiile pe care le au iarna schiorii pe pârtie.
      Am ales să îmi rezerv cazare la Straja pe timp de toamnă tocmai pentru că este anotimpul în care m-am născut, îl port în mine şi pentru că nu sunt adepta sporturilor de iarnă. Prefer temperatura moderată, cu miros de rece, a toamnei montane, spre deosebire de soţul meu, împătimit iubitor de schi. Ca toată familia să fie mulţumită, ne vom întoarce aici la iarnă, pentru o mini-vacanţă la Straja, când se deschide pârtia şi lumea ia cu asalt munţii. Nu va fi greu, pentru că au un centru de unde putem închiria echipament sportiv, au centrală termică, apă caldă permanent, la cerere organizează diverse activităţi de distracţie şi excursii..
      Deocamdată mă bucur de un weekend la Straja, într-un peisaj de vis. Mă îndrept spre lacul de acumulare despre care cei din staţiune mi-au spus că oferă o panoramă incredibilă. Vreau să fac multe fotografii în natură, să mă bucur de fiecare clipă, "să fiu la înălţime", cum s-ar spune. Rămân în urmă la un moment dat, atrasă de o mică pajişte pe care se usucă flori ce probabil au încântat turiştii toată vara şi din care şi-au extras hrana gâze colorate. Soţul mă strigă, este grăbit să ajungă la locul de popas.
      Ca un adevărat străjer, privesc în zarea albastră şi mă las îmbătată de miresme ce doar în vârful muntelui pot fi întâlnite, acolo unde acoperiş îmi este cerul. Am simţit asta încă de la trezire, când mi-am aruncat privirea pe fereastra camerei unde am fost cazaţi. Ador această cameră curată, elegantă, cu pereţi coloraţi vesel, în portocaliu. Nu îi lipseşte nimic!
      Restaurantul a primit şi el de la mine doar laude. Mâncarea tradiţională este foarte gustoasă. Îmi place mult combinaţia de alb-roşu pe care au ales-o pentru încăpere. Mă gândesc că aş putea încerca şi acasă o schimbare. Ce nebunie! Minte de femeie! Sunt la munte, într-un loc de o frumuseţe rară şi eu mă gândesc la ceea ce aş putea face acasă. Alerg după soţul meu şi mă opresc gâfâind exact când lacul de acumulare ne apare în faţă. Poate că ar fi fost bine să apelăm la ghidul pe care pensiunea îl pune la dispoziţia turiştilor.
      Avem de gând ca la întoarcerea din mica excursie să ne oprim o clipă la Schit. Cineva ne-a spus că are un tunel de acces, unic în ţară, pictat cu fiecare sfânt al fiecărei zile din an. Dar până la întoarcere mai este mult. Deocamdată ne bucurăm de peisajele pictate în culori calde, trecând de la galben la roşu şi apoi la maro, facem poze, ne jucăm de-a cercetaşii şi chiuim pentru a ne auzi ecoul. Dacă aş putea, m-aş muta pe acest vârf din inima Carpaţilor Meridionali, lângă această pensiune din Straja, poate cea mai frumoasă şi mai primitoare construcţie a acestui vârf, departe de zgomotul şi mizeria oraşului, de aglomeraţie şi stres.


      Ne-am propus să nu plecăm de aici până când nu facem un mic foc de tabără, la care să îi invităm şi pe vecinii din camera alăturată, cu care ne-am împrietenit imediat după sosire (dacă reuşim să îi dezlipim de laptopuri- oamenii chiar profită de faptul că vila oferă internet wireless). Vreau neapărat să mă întorc aici pentru o întreagă vacanţă, să am timp pentru a vedea rezervaţia de zimbrii, capitala Daciei preromane şi Retezatul Mic. Aşa voi ştii sigur că nu vom uita niciodată timpul petrecut la vila Alpin din Straja.



Cu acest articol particip la proba 6 din cadrul competiţiei SuperBlog 2013 şi la psi-lunelile cu Toamna din mine.

34 de comentarii:

  1. Chiar esti un adevarat "strajer" ca m-ai facut sa simt si eu miresmele din varful muntelui, iar pajistea pe care se usuca florile ma cheama la ea... Bafta la superblog.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stii ce dor de munte imi venise in timp ce scriam... :)
      Merci!

      Ștergere
  2. mi e dor si mie de un foc de tabara. n am mai trait de multa vreme unul. atmosfera toamnei tale mi a dat dor de drumetie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am facut unul anul trecut la Cheia. Imens! Si am baut visinata, am vorbit si am ras pana cand am speriat ursii din zona. :)))

      Ștergere
  3. Negresit trebuie sa merg si eu la... STRAJA asta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca nu vine vreo apocalipsa inainte, eu voi merge oricum, macar la festivitatea de premiere. :)

      Ștergere
  4. Randurile tale sunt o chemare pe drumurile muntelui!
    Cred ca si mie mi-ar placea foarte mult o vacanta intr-un asemenea loc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate pentru ca iubesc muntele... Inca nu am reusit sa pun in cuvinte ceea ce simt cand urc muntii... Nu pot!

      Ștergere
  5. Anul acesta eu am cam trădat muntele cu marea, dar chiar şi aşa iubesc nespus de mult muntele, drumeţiile, aerul tare şi, mai nou, sporturile de iarnă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anul acesta am tradat muntele cu blogurile. Am urcat intr-o zi pana la Busteni, mai mult in excursie de oras... :(

      Ștergere
  6. Cred că am comentat cu contul de google, dar nu-i bai! Olimpia mi-s tot eu, Almanaha! :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te gasesc nicaieri, almanaha! :) Mi te-a furat cineva!

      Ștergere
    2. Era de bine, oricum! :P Nu înţeleg ce s-a întâmplat...

      Ștergere
    3. Cine stie ce fantome bantuie pe aici in lipsa mea. :))))
      Dar e bine daca era de bine. :)

      Ștergere
  7. Am avut şi eu senzaţia asta, că parcă prea repede coboram muntele şi mă miram că picioarele mele se pot mişca atât de iute. Dar asta a fost tare demult şi trebuie s-o mai fac odată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu am mai coborat de mult in viteza... Tot anul mi-a fost dor de munte si discutiile despre Straja mi-au accentuat senzatia... :(

      Ștergere
  8. străjerul de la straja? :)
    nu ştiu de când nu am mai fost pe munte. nici nu mai ştiu de când... dar îţi doresc să ajungi tu! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Glumesti pe seama sentimentelor mele, psi! Locuiesti la munte, respiri aer de munte... M-as multumi cu atat, chiar daca nu as putea sa imi simt picioarele arzand de efort.

      Ștergere
  9. Mie îmi place mai mult marea, dar cred că doar la munte miroase a toamnă colorată :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mi-a placut niciodata marea mai mult decat muntele. De fapt, daca ajung o data la 5 ani la mare pentru 3 zile, imi e suficient. :)

      Ștergere
  10. E foarte fain la Straja. Cine ştie, dacă reuşesc să termin concursul şi să iau note bunicele, poate ne vedem acolo, la gală.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Il vei termina, de ce sa nu termini? Ne vom vedea si te voi alerga putin la o bulgareala. :)

      Ștergere
  11. Acum mulţi, mulţi ani urcam muntele desculţă. Aveam la mine o pereche de şlapi de plastic din aceia turnaţi pe care îi încălţam pe unde era pietriş. Am coborât Ceahlăul într-o oră şi jumătate, alergând. Nu mai ştiu de ce. Cred că era târziu şi nu voiam să mă prindă noaptea în pădure. În copilărie am păţit şi asta. Eram cu un grup mai mare. Pe doamne le băreau papucii şi am întârziat. Am pierdut cărarea, dar cum toate "drumurile" duc în sat, am ajuns acasă. Ţin minte că ne-au croncănit corbii tot drumul. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi amintesc de o zi de toamna de demult, cand eu si prietena mea am alunecat pe o radacina de copac iesita in poteca si acoperita de frunze uscate. Doar picioarele bine infipte in pamant m-au ajutat. Prietena mea a alunecat intr-un hau si singurul ei noroc a fost rapiditatea cu care au reactionat baietii cu care eram.
      Mi-e dor de munte, astazi mai mult ca ieri!

      Ștergere
  12. Muntele, marea mea iubire! :) Si locuiesc la o aruncatura de bat de munti! Ce rusine! Dar, deh, pe langa lene mai e si lipsa unor parteneri indragostiti de munte - pentru ca la munte nu prea poti merge cu oricine, chiar daca se ofera o cazare de lux. :)
    Eh! Poate duminica sa respir ceva aer mai curat! :)
    Bafta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca stau sa ma gandesc putin, nici Ploiestiul nu este foarte departe de munte si nu reusesc sa mai ajung atat de des ca altadata. :( Poate ca ai dreptate, conteaza si faptul ca nu am cu cine. Sotul meu prefera apa si distractiile la care nu trebuie sa depuna efort fizic, prietenii mei parca ar fi fost nascuti in masini... Copilul imi seamana... :)

      Ștergere
  13. Nu am fost niciodată la Straja! Poate că a venit acum momentul! Cine ştie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La gala ar fi momentul cel mai potrivit! Ai culege laurii, te-ai odihni dupa antrenamente si ti-ai cunoaste colegii de blogosfera. :)

      Ștergere
  14. Ai fost la Straja? eu am avut nenorocul anul asta in martie. Am castigat cazare la o cabana si am zis..hei, de ce nu? Transport cu tren din Arad e naspa iarna deci am cooptat un preten cu masina si am mers. Doar ca atata a fost de mizerabila statiunea - se incalzize chiar saptamana aia ceva (putin) si era noroi plus zapada topita. M-am bucurat doar ca pe drum am vazut Sarmisegetusa Ulpia Traiana, castelul Corvinilor si Cetatea Devei...in schimb am ramas cu Sechele din Straja si nu o sa indraznesc sa ma intorc. Pe blog la mine ai detalii :)) Cert e ca dc nu skiezi, nu ai ce cauta la Straja...iarna. Vara probabil poti sa faci hiking.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma tenta, Cristina! Chiar ii spuneam Adrianei acum cateva zile ca imi este dor sa merg prin noroaie!!! Vorbesc serios!
      Oricum, chiar si faptul ca poti vizita pe indelete toate astea cred ca merita putin noroi!

      Ștergere
    2. Mno fiecare cu ale lui, mie imi place sa am ce face intr-un loc si in Straja e un schit, o cruce si telecabina aia de te duce din Lupeni. That's it. In rest NU ai ce face :)) Si dupa 2 plimbari prin noroi nu stiam cum sa fug mai rpd sa ma schimb LOL E drept ca am avut nitel ghinion. Daca era zapada faina pufoasa....dar tot nu ma mai risc :)))

      Ștergere
    3. Depinde mult si de asteptarile pe care le ai. Eu merg la munte pentru a scapa de aglomeratie, pentru a respira aer curat, pentru a ma relaxa.
      Mai e si faptul ca poti avea noroc de vreme potrivita sau poti nimeri zile ploioase, calde cand pe jos e zapada, reci cand tu ai pantaloni scurti... Stii cum e... :)

      Ștergere