luni, 21 octombrie 2013

Viaţă de blogger

      În viaţă nu putem realiza neapărat doar lucruri măreţe, pentru că nu toţi ne naştem pregătiţi să facem faţă provocărilor, nu toţi avem puterea de a schimba lumea. Unii, conştienţi de puterile
de care dispun, îşi fac un scop din a lupta pentru mai bine. Alţii, mai comozi sau doar conştienţi de puţina lor însemnătate, aleg să stea pe margine şi să privească la spectacolul oferit de cei activi.
      Eu fac parte dintr-o a treia categorie şi sunt, poate, unicul ei reprezentant. :) După ce ani la rând am încercat să schimb mentalităţi, după ce alţi ani am trecut prin viaţă nepăsătoare la problemele grave ale omenirii, într-un final mi-am găsit locul pe pământ, un loc simpatic, pentru care mulţi mă vor invidia.
      Mi-am dat demisia şi m-am încuiat în casă. Fotoliul îmi este mamă zi de zi, mă strânge între braţele lui calde, protectoare. Biroul îmi este frate mai mare, îmi ţine în ordine jucăriile şi mă ajută să par importantă în ochii celorlalţi. În afară de faptul că scriu pe trei bloguri şi citesc alte 200 de bloguri, nu fac nimic interesant la calculator, însă acesta trebuie să rămână secretul nostru.
      Cei care mă văd trează de la ora 5 a dimineţii, înconjurată de pixuri, hârtie (post-it-uri neon în principal), produse de birotică şi papetărie, îşi imaginează că munca pe care o depun este de o importanţă capitală, că nu suferă amânare şi nu poate fi lăsată pe mâna oricui. De unde ar putea ghici că sunt dependentă de aceste mici obiecte, că fără ele viaţa la birou nu are nici un farmec?


      Pe biroul meu vor exista întotdeauna pixuri de toate formele şi culorile, agrafe de birou şi capsatoare, chiar dacă munca pe care o fac se desfăşoară strict la calculator. Din ce motiv? mă vor întreba unii, făcând semnul acela cu degetul învârtit la tâmplă. Simplu! Ideile bune vin în momente nepotrivite şi se aşează de minune pe hârtie, nu tastate în vreun fisier. Tot ce îmi lipseşte este un coş pentru birou, în care să arunc hârtiile folosite, dar voi rezolva şi această problemă la următoarea comandă.


      Nu concep viaţa fără un pix la îndemână! Adunate, numărul lor depăşeşte, în casa mea, 30. Cele mai multe dintre ele stau cuminţi pe birou, aşteptând să fie selectate în funcţie de dispoziţie sau nevoie.O parte dintre pixuri sunt aşezate strategic, prin celelalte încăperi ale casei, pentru că nu se ştie niciodată când vine o idee bună de pus pe blog. Ador să scriu de mână, chiar dacă acum folosesc mult şi tastele.


      Bine-nţeles, dacă am pixuri la îndemână, la fel de necesar consider că este să am şi hârtie, aşa că am grijă să cumpăr mereu. La început, toate bileţelele cu frânturi de gânduri îmi umpleau biroul, stăteau lipite de carcasa monitorului şi chiar de marginile tastaturii. Apoi mi-a venit ideea de a comanda un clipboard dublu, ce are şi buzunar pentru alte documente sau ustensile de birou. Acum ideile mele stau ordonate într-un singur loc şi biroul nu mai pare să fie al unui om dezordonat.


      Există o papetărie online de unde îmi comand toate produsele necesare, o papetărie pe care o recomand tuturor, pentru că este bine aprovizionată, are preţuri bune şi campanii săptămânale de reduceri, iar fanii ŞtampileOnline.ro de pe facebook au reducere 10 %. Îmi spun mereu în gând, şi uneori le spun altora, că viaţa mea de blogger ar fi fost mai săracă fără aceste produse de papetărie, că blogurile mele nu ar fi avut zilnic cel puţin un articol scris, pentru că ideile s-ar fi pierdut prin noianul de gânduri de nestăvilit.


      Pentru voi, care sunt produsele de birotică şi papetărie de care sunteţi dependenţi?

Cu acest articol particip la proba 9 din cadrul competiţiei SuperBlog 2013.

35 de comentarii:

  1. bănui că ştii deja, dar îţi spun: eu sunt dependentă de stilourile mele şi de caietele cu spirală, musai de matematică, cu un anume tip de hârtie, lucioasă, ca să nu sugă cerneala.
    sigur, pentru că şi biroul meu e de-acasă, am hârtie, folii de protecţie, etichete, ştampile, capsator, decapsator şi tot felul de documente în jur. dar prefer de departe stilourile. pixuri am peste o sută şi stilouri vreo 30, cred, deşi unele nu mai funcţionează.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ca stiam! Eu i-am consumat copilului toate caietele care i-au ramas la terminarea anului scolar. :)
      La tine acasa este mai bine decat intr-un birou obisnuit al statului. :)

      Ștergere
  2. Vienela, să știi că eu ador să ștampilez! Îmi amintesc că parafam rețetele mamei la cabinetul stomatologic, frumos, puneam tuș indigo suficient, apăsam tare să se vadă, ce mai, devenisem pasionată cam pe la 10 ani, da-mi palce și aum! De post-it-uri sunt dependentă și eu, pixurile îmi plac, foi albe consum cu nemiluita, așa că voi terce și pe la papetăria recomandată de tine! Succes! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi amintesc si acum stampilele pe care le faceam la scoala. Era jocul meu preferat, pe care il continuam si acasa. Imi mai amintesc ce fericita am fost cand mi-a adus mama de la serviciu o buretiera si niste foi indigo. :)))

      Ștergere
  3. Avem note la Farmec! Poti sa tu vestea? Eu nu pot intre pe FB de la job. Te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intamplator intrasem pe platforma chiar in timp ce aparea comentariul tau. Am anuntat. Pupici!

      Ștergere
    2. Super. Si, felicitari!!!! Tare imi era mie frica de Farmec....dar sunt multumita...:)

      Ștergere
    3. Si mie mi-a fost teama de Farmec din cauza celor care spuneau ca sunt severi. Se pare ca nu a fost asa. :)

      Ștergere
  4. În 2009, am comandat ştampile de la ei şi am fost foarte mulţumit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Auzisem si eu de stampilele lor, stiam ca sunt bune. Sunt in jurul meu cateva persoane care au firme. :)))

      Ștergere
  5. si eu am nostalgia produselor de birotica si imi place sa fiu moderna si sa tin pasul cu moda, in materie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am nostalgia lor, tocmai pentru ca nu imi lipsesc din casa. :)

      Ștergere
  6. eu notez in telefon...e plin saracul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot nota pe telefon. In aceasta privinta sunt de moda veche... :)

      Ștergere
  7. Acum revin, cu mitea limpede. AI dreptate cu tot ce spui aici, si la mine viata de blogger e fix la fel. Cu post-it-uri si hartiute colorate si pixuri in geanta si pe langa geanta si pe birou si pe langa birou.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In geanta am intotdeauna trei pixuri si vreo doua agende. :))))

      Ștergere
  8. Si eu sunt dependenta de pixuri, post-ituri, agende pentru ca am un fel de amnezie selectiva si uit pe ce dau banii, ce am de facut:)
    Asa ca imi notez tot si la fel fac si la job.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-o perioada eram atat de aglomerata, incat imi notam pe biletele si bloggerii pe la care nu trecusem de mult, sa stiu pe cine urmeaza sa citesc. :))))

      Ștergere
    2. Care este blogul tau? Nu pot intra de aici, ca nu ai lasat link.

      Ștergere
  9. Eu sunt obsedată de pix-uri, îmi plac cele cu mina de 0.7 şi am o armată de pix-uri albastre, negre şi cam toate culorile care dau bine pe foaie.
    Am şi prostul obicei ca la cursuri să scriu cu 1000 de pix-uri, scrijeşind cuvintele importante cu o culoare: numele scriitorilor/teoreticienilor se scrie întotdeauna cu roşu, numele teoriei cu roz, cu verde/mov scriem sclasificările, cu negru cuvintele cheie şi tot aşa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum incerc sa ma abtin, ca am si eu o varsta, insa imi place sa vad caietele colorate, ideile importante subliniate cu alte culori... :)

      Ștergere
  10. E adevărat că nu-mi vine să cred câtă nevoie am de instrumente de scris şi post-it sau hîrtie de xerox. Ţi se par nişte lucruri mărunte, până se termină unul dintre ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare dreptate ai! Abia cand ai nevoie si nu gasesti le simti lipsa. Si totusi, am intrat in case in care nu exista nici macar un singur pix sau caiet. :(

      Ștergere
  11. Eu sunt dependenta de pix si hartie, cuttere si foarfeca pentru hand-made-urile mele, primavara si iarna...de fapt iarna si vara, ca asa se face sania, din timp. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-as fi mirat sa nu fie asa, alma! :)
      Cuttere am si eu vreo trei, dar le folosesc destul de rar. :)

      Ștergere
  12. Eu chiar te invidiez! Într-un fel eşti propria ta stăpână!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Un articol demn de un blogger adevarat si talentat :)
    Si eu m-am legat de viata de blogger la aceasta proba :)
    P.S. si eu ador hartiile astea colorate si la fel ai mei cred ca fac lucruri de importanta capitala de tot notez pe ce apuc :))

    Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Merci, Alina!
      Greu a fost pana m-am decis daca sa scriu despre stampile sau despre birotica si papetarie, restul a venit de la sine.

      Ștergere
  14. incep sa ma recunosc si eu in unele aspecte. anume acela ca eu declar sus si tare si frumos si raspicat ca eu mai am un job, anume acela la calculator :). desigur ca asta necesita organizare si planificare, asa ca e de inteles ca avem si documente si accesorii pe masura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum s-au obisnuit ai mei, dar in prima luna, dupa ce mi-am facut primul blog, ma priveau de parca as fi luat-o razna, nu intelegeau de ce sunt agitata cand nu aveam totul pregatit, cand nu puteam posta, cand imi vedeau biroul plin de hartiute... Nici nu iti spun cate glume s-au facut pe seama mea. :)))

      Ștergere
  15. Ce bine de tine ca-ti permiti. Ca si eu as sta toooata ziulica in fotoliu si as citi bloguri si alte chestii. Din pacate ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu imi permit, insa tin mai mult la sanatatea mintala decat la nimicurile pe care le poti cumpara cu bani. Ultimul job mi-a tocat marunt nervii, facandu-ma sa imi dau seama ca exista in viata chestii mai importante.

      Ștergere
  16. Cred că de asta ne si iubim atat de mult. Amândouă suntem şefe de...birou. Şi ai dreptate o idee bună, fuge repede şi are nevoie de toate cele insirate de tine aici. Poate de asta ideile ce-mi vin când dorm nu le tin minte niciodată, nu le notez printre gene şi ochi adormiti. Plus că nu am niciun pix langa pat. De azi imi fac provizii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ciudat este ca nici una dintre noi nu isi da aere de sefa (de birou).
      Am invatat sa tin langa pat hartie si pix, pentru ca cele mai bune idei imi vin exact in momentul in care ma fura somnul. Ah, mai sunt si cele care vin in somn, insa alea sunt alunecoase, de cum ma trezesc dispar, lasandu-ma cu ochii in soare. :)))

      Ștergere