duminică, 17 noiembrie 2013

Apa înseamnă puritate și viață

Când am ales numele primului blog, am făcut-o cu gândul că viața este cel mai frumos și mai important dar ce ne-a fost făcut, că trebuie să o iubim
și să o respectăm, așa că am declarat în public: iubesc viața. Îmi rămâne doar să dovedesc adevărul spuselor mele, să caut puritatea în ceea ce mă înconjoară și să o dăruiesc celor ce mă citesc.

Puritate văd în zâmbetul inocent de copil abia trezit din somn, în roua ce atinge glezne înfiorate, la ceasul când soarele abia răsare, în zăpada neatinsă, căzută peste noaptea înghețată, în florile crescute sălbatic pe-un colț de stâncă, în câinele ce credincios linge mâna care îl hrănește, în norul ce dansează pe o muzică numai de el auzită, în fructul mușcat, din care zeama aromată se prelinge spre cot.

Puritate văd în bobul de mărgăritar al scoicilor aruncate pe mal de valuri furioase, în parfumul portocalei abia desfăcute, în diamantul ce reflectă lumina și tăria care uneori nouă ne lipsesc, în nisipul topit din care iese sticla, în focul ce purifică, în cristalele de sare ascunse sub pământ, în oglinda ce nu știe să mintă și redă întregul adevăr, în aripa de pasăre ce zboară spre înalt, în cerul fără pată spre care toți privim sperând, în ochii de bătrân impresionat de-un gest mărunt, în lacrima ce spală tot ce e impur în viață.

Puritate văd în sufletele generoase, pentru care altruismul este mod de viață, în sărutul mamei ce își leagănă grijulie puiul, în speranța ce nu se dă dusă, oricât ar fi de greu drumul prin viață, în fulgerul de-o clipă ce luminează mintea, scoțând la suprafață idei neprihănite, în globul ce se învârte pe orbită, trecându-ne ore și ani pe mosorul vieții, în planetele îndepărtate ce luminează alb calea navigatorilor, în poezia de dragoste a menestrelului de altădat.

Puritate văd în raza de soare ce atinge pământul, încălzindu-l, în umbra ce ne însoțește peste tot, în gerul care face până și pietrele să crape, în lira unui zeu ce-și cântă dorul pentru o muritoare, în palma tatălui ce greu muncește pentru pâinea copiilor, în armonia ce poate fi văzută la tot pasul în natura neatinsă de mâna omului, în bradul care își coboară mugurii, oferindu-i oricui i-ar dori, în mierea mult muncită de harnica albină, în gestul cu care fiul meu îmi oferă cea mai dulce bucățică a prăjiturii.

Puritate văd în orice zâmbet apărut spontan, în orice gest făcut dezinteresat, în ridul apărut din prea mare concentrare pe ceea ce trebuie să fie desăvârșit, în visul nevisat, de un alb-albastru imaculat, în orice nou început, care poate rămâne pur dacă luptăm pentru această idee, în privirea sinceră, directă a unui prieten, în degetele împletite ale perechilor ce se iubesc, în orice picătura de apă cristalină ce întreține sănătatea și viața. 



Puritate văd până și în veninul și-n ciupercile de mucegai fără de care calitatea vieții nu ar mai fi aceeași, în broderia țesută de bunica pe ie, într-o bătaie de aripi a unui fluture efemer prin văzduh, în curcubeul ce își etalează culorile după unele ploi, în fiecare ființă ce se naște, crește și înflorește, dorindu-și să ajute. Una dintre bunele mele prietene, bloggeriță, mi-a spus că nu trebuie să caut puritatea prea departe: "Puritate? Scumpa mea, uită-te în oglindă!".

Puritate văd în cuvântul ce te face să trăiești, să simți, să te emoționezi, să te bucuri și să îți dorești mai mult. Trecut, prezent și viitor, îngemănate în ganduri, în speranțe și emoții, toate înseamnă puritate pentru mine.

Nu știa unde se născuse, cine îi erau părinții, de ce trăia singură în vârf de munte, acolo unde numai vulturii se avântă. În jurul ei, capre negre își băteau coarnele de tulpina brazilor, făcând să tremure rășina transformată-n chihlimbar. Ciripit vesel de păsărele își trimitea ecoul spre văile adânci, vântul împingea norii spre pădurea însetată, izvorul limpede clipocea alergând jucăuș printre pietrele cenușii. 

Fecioara stătea întinsă pe iarba crudă, privind cerul senin. Trupul ei fraged nu fusese până acum atins de priviri pofticioase, de mâini curioase, de oameni. Doar câinele ciobănesc, aciuat de mult timp lângă peștera unde copila își avea culcușul, îi atingea mâinile gingașe, cu care culegea măceșe și fructe de pădure. Caprele negre îi aduceau lapte proaspăt, iar izvorul o îmbia să își cufunde trupul pur în apa străvezie.

Într-o zi, pe acel vârf de munte neatins de mână de om, a trecut un bărbat voinic, ducând de căpăstru un cal pur-sânge. Zărind fecioara înmiresmată de florile prinse în păr, s-a îndrăgostit pe loc și și-a dorit să o coboare în oraș, să îi aștearnă covor făcut din petale de flori de nu-mă-uita în casa lui. Copilei i-au tremurat pleoapele la vederea tânărului ce îi zâmbea așa cum doar ea își mai zâmbise în oglinda apei.

Când fecioara a acceptat să lase puritatea muntelui pentru a-l însoți pe tânăr în oraș, cerul a fost împărțit în două de un fulger furios, vântul a început să bată necruțător, pădurea a vuit a plâns necontrolat. Plângeau după copila inocentă, plângeau puritatea ei pierdută. Nimeni nu știa că fata nu își pierduse puritatea în oraș. Nimeni nu își pierde puritatea dacă renunță la izvorul muntelui din poveste și bea doar AQUA Carpatica.

Tu, cititorule, pentru a dovedi că nu ți-ai pierdut puritatea, nu trebuie decât să răspunzi provocării fotografice lansate de AQUA Carpatica. Abia început, acest concurs Instagram se adresează tuturor celor care vor să arate lumii ce este puritatea și cum poate fi ea redată în fotografii. Răspunde provocării folosind hashtagul #puritate și AQUA Carpatica, cea mai pură apă din lume, te premiază. Haideți să dovedim că avem grijă de noi, de copiii noștri, de sănătate, de viață și de tot ce a mai rămas pur pe pământ! Haideți să câștigăm cu o fotografie, cu puritatea pe care o vedem în noi sau în jurul nostru!




Cu acest articol particip la proba 22 din cadrul competiției SuperBlog 2013, sponsorizată de AQUA Carpatica, brand românesc de apă minerală (carbogazoasă și plată), apa cu cea mai scăzută concentrație de nitrați din România. Poate că nu mai sunt copila inocentă de altădată, însă puritatea continuă să mă însoțească pe drumul vieții, întruchipată în apa pe care o beau de mai mult de un an.

Mi-a atras atenția un ambalaj deosebit, cu însemnele AQUA Carpatica, am cumpărat o sticlă de apă, mi-a plăcut, am devenit fan. Apoi am dat pe internet peste Legea Apei, am votat și am sperat ca lucrurile să se schimbe în țara noastră, să ni se spună clar ce bem, să putem alege. Încerc să am grijă de sănătatea mea și a familiei mele, iar unul dintre pașii importanți pe care i-am făcut a fost să aleg apa cu cea mai scăzută concentrație de nitrați. Apa înseamnă puritate și viață!


28 de comentarii:

  1. Aham, te-am prins, deci nu esti numai fan branza!! E drept, dupa branza sarata, o sticla de apa unica prin puritatatea ei e idee nemaipomenita! Frumos, Vienela, m-am indragostit mai ales de prima parte a articolului tau....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihai imi spune uneori ca e convins de faptul ca intr-o alta viata am fost raţă. De cand am ramas cu un singur rinichi, beau in jur de 4-5 litri de apa pe zi. Iti dai seama ca nici nu imi permit sa beau orice fel de apa.
      A doua parte am scris-o pentru a face mai usoara trecerea... ;)

      Ștergere
  2. Puritate există, chiar dacă vremurile s-au schimbat și oamenii au început să o uite. Trebuie doar să vrem să o vedem și să încercăm să o găsim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, asa gandesc si eu. Nu imi plac cei care neaga totul, care spun ca puritatea nu exista...

      Ștergere
  3. bravo! foarte fain! :)
    zi si saptamana excelente ambele! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. mi a placut povestea dar mi au placut si "puritatile" tale. O proba frumoasa la care am scris si eu cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit articolul tau si chiar mi-a placut. Pentru mine, a fost una dintre probele la care am scris fara sa depun mult efort, parca dintr-o suflare, pentru ca stiam exact unde vad puritatea. Mi-a fost teama ca va semana a autopromovare si am renuntat la ideea de a completa articolul acesta cu unul scris in septembrie pe celalalt blog al meu. Mi se parea ca s-ar potrivi. http://vienela.ro/albastru-in-albastru/

      Ștergere
  5. Citind articolul tău nu am putut să nu mă gândesc la o fotografie pe care am admirat-o la tine pe blog: un nuc uscat pe care s-a împletit o tufă de trandafiri. Da, acolo-i puritate şi-n toate acele lucruri pe care le-ai notat tu aic cu sârguinţă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, stiu despre ce fotografie vorbesti... Mi-a fost draga si acum imi pare rau ca am lasat atat de scurta acea poveste.

      Ștergere
  6. Imi place mult ce ai scris!!! Mai ales povestioara! De la tine am aflat de la ce vine AC de pe sticla :)) . Nu ma dusese capul ca de la Aqua Carpatica... :)) Doamne fereste...

    RăspundețiȘtergere
  7. având în vedere că mai mult decât credem din noi este... apă, îmi îngădui să las în dar un film care, de câte ori îl văd, mă tulbură...
    http://www.youtube.com/watch?v=tAvzsjcBtx8

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ar placea ca in fiecare dintre noi sa existe atata frumusete pura, cata am vazut in acel filmulet. Merci, psi!

      Ștergere
    2. este vienela, chiar este. experimentele profesorului japonez spun multe despre gândurile noastre şi modul în care influenţează ele ceea ce suntem, facem, mediul în care suntem.

      Ștergere
    3. Cand se va termina cu Superblog si ma voi linisti putin, vreau sa ma informez, sa aflu mai multe despre aceste lucruri.

      Ștergere
  8. Apa aceasta e cu adevarat buna. Indiferent dacă au căuta un cuvant ca pur, sau perfect sau extraordinar de bună, apa vindeca. Mă crede cineva sau nu dar asta e apa din casa noastra iar tu ai descris-o minunat! Aceste articole nu sunt simple articole. Cuprind pasiune, miunca si adevar. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te cred, pentru ca te stiu pretentioasa si grijulie cand vine vorba de ceea ce consumati. Iar AQUA Carpatica chiar este buna.
      Daca nu pui pasiune, nimic nu iese bine!

      Ștergere
  9. Pe lângă talent, tu ai şi răbdare: ai scris o poveste în articol.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru ca fara suflet, fara povesti, articolele par moarte, nu reusesc sa ajunga la cititor. Multumesc, J.

      Ștergere
  10. apa esential element al vietii
    De aqua carpatica stiu, ca imi mai luam sticlute mici, vara. Are si un design deosebit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, designul sticlei m-a atras prima data, el a fost cel care mi-a trezit curiozitatea si dorinta.

      Ștergere
  11. Un articol plin de puritate. Ce simbol al puritatii putea fi mai potrivit decat apa ? Fie si Aqua Carpatica ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta m-am tot intrebat si eu... Exista un simbol mai potrivit decat apa pentru puritate?

      Ștergere
  12. Apa! Numai scriind cuvantul si mi s-a facut sete! Am but Carpatica doar o data, cred... Nu prea ma uit ce apa beau! :( si nu cumpar apa... De la apa minerala sughit! :))) O evit! Imi place aceea de la robinet - chiar si cea din Constanta, din Bucuresti sau Giurgiu, unde pare salcie... Imi place apa pur si simplu si beau... non-stop!
    Un articol excelent despre puritate! Cred in puritate dar... nu prea ma gandesc la puritatea apei... Poate, intr-o zi, o voi face! Sper ca nu va fi nevoie, totusi! :)
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca a sosit momentul sa ne gandim si la puritatea apei, mai ales ca ceea ce ne vine pe teava din bucatarie nu se mai poate numi apa... :(
      Iti place apa din Constanta? Eu ceva mai oribil nu am baut! :)
      Cam 4-5 litri de apa beau si eu in fiecare zi, mai ales de cand am ramas cu un singur rinichi.

      Ștergere
  13. Ai un articol pur, plin de esenta...
    Am scris si eu vrute si nevreute dar de apa am uitat, cea mai avidenta dintre toate :(

    RăspundețiȘtergere