sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Un copil, un vis, o mașină

"...Vienela, blogger, este începând de astăzi ambasador al competiției Dream Car Art Contest, însărcinat cu promovarea concursului în rândul
copiilor talentați...". Prezentatorul își termină discursul în aplauze furtunoase, în timp ce eu tremur nestăpânit, prea emoționată pentru a savura momentul. Sunt mândră de onoarea ce mi s-a făcut și, în același timp, simt o nouă greutate pe umeri. Este povara responsabilității, este teama de a nu da greș, este dorința de a găsi cea mai bună cale.

Primul gând îmi fuge spre copilul meu. Fiecare clipă pe care am petrecut-o împreună îmi trece mai rapid sau mai lent prin fața ochilor, făcându-mă să zâmbesc așa cum numai un părinte poate zâmbi. Mi-l amintesc mititel, la grădiniță, înconjurat de colegi, făcând un desen ce le-a uimit până și pe doamnele educatoare. Un curcubeu tăia foaia pe jumătate, separând cer de pământ. Deasupra lui, mașina desenată părea să gonească pe una dintre benzile rogvaiv, lăsând totul în urmă, abandonându-se arcului multicolor. Nu degeaba a spus Henri Matisse că "desenul înseamnă punerea unei linii în jurul unei idei".

În primii lui ani de școală erau la modă Pokemonii. Întreaga casă și chiar viața ne fuseseră invadate de micuții monștri de buzunar (pocket monsters). Tot ceea ce desena copilul meu în acea perioadă avea legătură cu Pokemon. Întâmplarea a făcut ca într-o zi să vadă cum un șofer neatent a lovit un cățel, rănindu-l. Afectat, a desenat încordat, cu buzele strânse și privire aprigă, zeci de mașini sub forma unor personaje din mai sus amintitul desen animat. Mi-a spus atunci că își dorește ca fiecare mașină construită de om să fie la fel de inteligentă precum erau pokemonii, să poata evita orice fel de accident, să se poată ridica în aer atunci când este nevoie.

Pe măsură ce creștea, tot mai multă lume îmi spunea că băiatul meu chiar are talent la desen, însă nu i s-a ivit ocazia de a-l fructifica. Continua să deseneze în timpul liber. Schimbate erau doar ideile, formele mașinilor și eroii preferați. Îl descoperise pe Inuyasha! Venea tot din Japonia, țara ce a exercitat întotdeauna un magnetism aparte asupra copilului meu și aducea o nouă dimensiune a iubirii, a dreptății, a îndrăznelii. Visul copilului era tot mai cutezător! Mașina își va putea schimba forma și culoarea după dorința șoferului, va putea fi condusă cu puterea minții, va funcționa fără carburanți, va ajunge dintr-un punct în altul utilizând vârtejul creat de Inuyasha. 

Copiii sunt ființe surprinzătoare, cu imaginația nealterată de interese materiale, iar ideile lor sunt deseori revoluționare. Ei hrănesc visurile cu inocență, le încalecă plini de optimism și gonesc prin lume fără teamă, fără prejudecăți, fără falsă pudoare. Mulți dintre ei reușesc să își aștearnă aceste idei pe foaia de desen, iar noi, părinții, trebuie doar să vedem dincolo de cele câteva linii trasate, dincolo de cele câteva culori întinse mai bine sau mai puțin bine. Băiatul meu va împlini peste foarte puțin timp 20 de ani. Deși talentat, nu poate participa la competiția artistică pe care Toyota o organizează an de an, pentru că a depășit limita de vârstă. 



Dar voi, voi cei care mă citiți și aveți copii talentați, care nu au împlinit 15 ani, nu îi lăsați să își irosească talentul la desen. Fiecare copil a desenat măcar o dată mașina visurilor sale! Cum ar fi ca unul dintre desenele copilului vostru să fie înscris în competiție, să fie jurizat în condiții de confidențialitate și să câștige premiile substanțiale oferite de Toyota sau chiar premiul cel mare, o vizită în Japonia? Noi am pierdut șansa, însa voi aveți timp să vă înscrieți copilul la concurs, să îi oferiți oportunitatea de a-și valorifica talentul și de a spune lumii cum vede el viitorul. 

Pablo Picasso spunea că "tot ceea ce îți poți imagina este real". Haideți să transformăm imaginația în realitate! Haideți să dăm o șansă copiilor și viitorului! 

Alexandra, tu lucrezi cu copii, te bucuri zilnic de zâmbetul lor și de ceea ce desenează. Ajută-mă să le duc vestea, povestește-le lor și părinților despre concurs! 

Nina, gemenele tale au aflat de concurs? Ar mai avea timp anul acesta să arate lumii cum este mașina visurilor! Ești cunoscută și respectată în blogosferă. Mă poți ajuta să răspândesc vestea, să spun României despre concurs?

Mihaela, băieții tăi sunt și frumoși, și talentați! I-ai înscris în concurs?


Cu acest articol particip la proba 24 din cadrul competiției SuperBlog 2013.


32 de comentarii:

  1. "tot ceea ce îți poți imagina este real"- ei bine, eu imi imaginez pentru tine, pentru caldura din vocea ta scriind acest articol, o nota de 100. Hai sa vedem daca a avut dreptate Picasso.
    Eu ma bucur ca mai am sanse. Daca voi face repede un ci=opil si daca va fi talentat la desen....nu imi ramane decat sa sper ca Toyota va mai organiza inca niste ani de aici incolo concursul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Ha, ha... La multe probe mi-am imaginat note de 100, dar parca pentru nici una nu am scris cu atata drag. Poate pentru ca am avut ocazia de a vorbi despre baiatul meu, poate pentru ca imi place mult concursul organizat de Toyota si cred ca asta este o buna sansa pentru toti copiii.
      Stii cat de mult imi doresc sa iti vad copilasul participand? In general, stii ca am ajuns sa ma gandesc foarte des la copilul pe care cu atata ardoare ti-l doresti?

      Ștergere
  2. Puteai să mă nominalizezi şi pe mine, ca să le spun şi eu copiiilor cu care lucrez. Dar eu oricum treceam pe-aici, încă citesc probele de la SB, aşa că vestea e în mine deja. :P

    Să vezi ce maşinuţe aveam eu când eram mică! Numai cu telecomandă voiam. De-asta cred că am ajuns păpuşăreasă, că nu prea am văzut păpuşi la ochi când eram mică. Nu-mi plăceau deloc. Am avut totuşi trei preferate, o rusoaică fălcoasă şi blondă, cu ochi căprui, o brunetă înaltă şi suplă cu ochi albaştri şi o bruneţică cu părul creţ, rotofeie şi ea, şi cu ochii verzi. Numai că nu mă jucam cu ele, le ţineam drept "bibelouri". :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiam ca tu vei trece oricum si pe tine am de gand sa te nominalizez pe celalalt blog, poate chiar zilele astea. Mi-a fost si teama sa pun prea multe linkuri in articol, sa nu se supere. Dar mi-ar placea sa stiu ca vei duce vestea mai departe.
      Nici eu nu m-am jucat prea mult cu papusi. Imi placeau pistoalele si masinile. Ah, si indienii aia mici de plastic. :))))

      Ștergere
    2. Şi indienii, da! Nepărat! Preferaţii mei.Şi aveau şi căluţii ăia faini. Aveam mulţi roşii, parcă aşa îi ţin minte. Eu mi-am făcut o mască din piele, indian şi o păpuşă indian acum mulţi ani; stau pe perete, sunt încremeniţi în timp, cum îi şade bine unui indian, de altfel.

      Ștergere
    3. Eu mi-am facut mocasini si multe prastii! :) Succes Vienela !

      Ștergere
    4. Da, imi placeau indienii rosii pe cai albi, cu coama in vant.
      Alma, vreau sa vad poze cu masca... Mi-ar placea si mie sa imi fac si am niste bucati de piele prin casa, de la o prietena care are un show room de mobila.
      Radu, poate o punem de o colaborare fructuoasa toti trei! :))))

      Ștergere
  3. Eu aş fi mândă de treaba ta dacă te-aş fi ales ca ambasador :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar eu chiar am de gand sa promovez si mai departe concursul, chiar daca ambasador sunt numai in acest articol. Voi scrie si pe blogul de pe .ro despre Dream Car Art Contest. Am o multime de prieteni cu copii sub 15 ani.

      Ștergere
  4. Bun şi original materialul tău! Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Normal ca este original, doar vorbesc despre propriul meu copil, care este unic (si totusi, atat de asemanator copiilor din intreaga lume!). Multumesc mult, J!

      Ștergere
  5. Vienela, ce băiat deosebit ai si ce minunatie de articol ti-a iesit! Ce oportunitati au copii vremurilor actuale. Doar să fii parinte si sa le indrumi pasii. Frumos tare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ii spuneam Danei pe blogul ei ca nu am in casa desenele pe care le-am adunat de-a lungul timpului. Dar iti voi trimite pe fb cateva facute in ultimii ani... Regret enorm ca aceasta competitie a aparut prea tarziu pentru noi, ca este prea mare de varsta pentru a participa...

      Ștergere
  6. Eu am o vorbă. E lumea lor, a copiilor mai mari sau mai mici. Și am încredere în ei. Trebuie doar să îi încurajăm să viseze. Uneori visurile se împlinesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! Nu trebuie sa le taiam aripile copiilor, ci sa ii ajutam sa le intareasca, sa poata zbura tot mai inalt!

      Ștergere
  7. Bre, Vienela, noi tocmai luaram premiu la Gaudeamus (la pictura, normal) asa ca si distribuim si participam. Multumesc pentru asa ocazie de a mai pune copila la treaba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitari!!! Ma bucur mult pentru voi si va doresc din toata inima sa aveti succes si aici! Tin pumnii stransi!

      Ștergere
  8. Detalii despre concursul organizat de Toyota puteti gasi intrand pe linkul din postare, pus pe cuvintele "masina visurilor".

    RăspundețiȘtergere
  9. Fain articol! Plin de sensibilitate şi informaţii utile! Felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. uite vezi ce bine ca ai copil in dotare care sa te inspire :). la noi deja s a umplut casa cu masini desenate , dar din pacate n am avut cum sa pozez si sa descarc nici una sa o pun in articol, asa cum aveam in gand. nu ne mai merge calc pe care descarcam. dar ai scris un articol foarte elaborat si sunt sigura ca multi cititori de ai tai vor fi incantati sa afle vestea de la tine si sa participe. adevarata ambasadoare !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, copiii scot din noi tot ce avem mai frumos, mai sensibil, mai bun.
      Sa stii ca am scris si pe celalat blog, pentru a fi sigura ca vestea ajunge la toti prietenii mei din blogosfera si la toti cei care obisnuiesc (sau nu) sa ma citeasca. http://vienela.ro/ape-tulburi-ape-repezi/

      Ștergere
  11. Dacă n-am mai avea atât de multe prejudecăţi, cu siguranţă desenele celor mici (chiar şi cele cu maşini) sunt viitorul de mâine, numai că ei nu pot să demonstreze ştiinţific cum desenele lor pot lua viaţă. Ei sunt adevăraţii ingineri, zic eu.
    Am prins şi eu vremea pokemonilor, cât de isterizaţi erau băieţii pe atunci. Mie-mi plăcea Pikachu şi mai erau nişte broscuţe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate! De multe ori copiii au idei surprinzatoare, inovatoare, pe care noi nu reusim sa le pricepem, iar ei nu se pricep sa ni le explice.
      Am avut toti peretii dormitorului pictati de un prieten cu personaje din Pokemon, am avut albume cu abtibilduri, am avut jucarii castigate la concursurile organizate de o firma (nu dau nume), iar anul trecut, desi nu mai era isteria Pokemon, pe desktop trona Pikachu. :))))

      Ștergere
  12. Când copii visează, îngerii zâmbesc. :) Frumos prilej de amintire, Vienela.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sonia, scriam si zambeam melancolic, amintindu-mi de toate desenele pe care le-a facut vreodata, de toate personajele sau jucariile pe care le-a indragit de-a lungul anilor...

      Ștergere
  13. mult succes! noi, mai asteptam! :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coco, sper ca acest concurs sa fie organizat an de an, pentru ca este interesant si poate scoate la lumina ceea ce astazi nici nu visam. In cativa ani vine si randul vostru sa participati... Nici nu stii cum trece timpul. :)

      Ștergere
  14. Din ce-am citit pana acum la aceasta proba cred ca ai unul din cele mai bune articole :)
    Imi place mult!! Te felicit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Alina! Stii care este marea mea satisfactie? Ca am putut da vestea mai departe intr-un moment in care casa Ninei era plina de copii (aveau o petrecere), asa ca toti cei prezenti acolo vor participa la concurs. Am scris si pe blogul de pe .ro si am convingerea ca vestea zboara din om in om, adunand tot mai multi copii. E minunat!

      Ștergere