luni, 9 decembrie 2013

Ce-mi doresc eu mie

Cand faci echilibristica intr-un pahar cu vise, cand stii ca pentru a ramane sanatos psihic trebuie sa nu permiti gandului sa zboare prea departe, inveti
sa te bucuri de fiecare gest, de fiecare clipa, de fiecare vis implinit, oricat ar fi el de marunt si poate neinsemnat in ochii altora. O carte primita de la un prieten drag, o ciocolata aparuta pe birou exact cand iti este pofta de ceva dulce, un zambet cand iti simti corabiile inecate, toate au darul de a-ti schimba starea de spirit si de a-ti aduce bucurie.

Pot spune ca sunt o norocoasa in aceasta privinta. Am puterea de a visa atat cat ma tine plapuma, de a primi zambete sincere si de a ma bucura de orice nimic iesit in calea pe care umblu. Unii ar spune ca ma bucur precum un copil, caruia nu ii pasa de valoarea materiala a jucariilor, altii ar spune ca asta este o dovada de maturitate, de intelegere a faptului ca emotiile adevarate nu ne sunt date de lucrurile scumpe si cu etichete faimoase. Eu spun ca este in primul rand firea mea, modelata de multele nevoi, de prea putinii bani, de simplitatea mea naturala. 

A venit Mos Nicolae, a plecat Mos Nicolae. Pe la ghetutele mele nu a trecut, pentru ca i se golise sacul. Nu m-am suparat. Stiam ca asa va fi. Se apropie Mos Craciun, la fel de sarac si el, din cate stiu. Are ceva prin portofel, insa considera ca i-ar fi mai folositor sa cheltuie pentru a pune cate ceva in frigider sau a plati facturi, nu pentru a-mi oferi mie mici placeri trecatoare. Unii vor stramba din nas cand vor afla cat de mici imi sunt dorintele si cat de greu mi se par in acest moment de indeplinit, altii poate ma vor compatimi sau ma vor intelege. E dreptul fiecaruia sa creada cum poate. 

In afara de cadourile ce imi vor veni de la mos superblog, pentru care am muncit, sub brad nu voi gasi nimic. Dar am tot dreptul, pe blogul meu, sa spun ce mi-as dori, pentru ca peste ani sa imi amintesc de starea cu care intampinam Craciunul anului 2013. Ceea ce pot face este sa imi pregatesc casuta, sa trezesc la viata atmosfera unica a sarbatorilor de iarna. Bradul impodobit, camera luminata de beculetele instalatiilor, prajituri si ceai parfumat, colinde care sa completeze tabloul si voi putea spune ca sunt fericita.

Ce mi-as dori eu mie?

-carti scrise de Orson Scott Card
-canite rosii cu buline albe
-fete de masa rosii, asa cum am vazut la Kadia.
-un covoras pufos pe care sa imi tin picioarele cand stau pe fotoliu
-o caciulita cum sunt cele de bebelusi, model care a innebunit lumea.
-un haina de iarna scurta, gen paltonas cu buzunare
-portocale, multe portocale, foarte multe portocale
-oameni cinstiti in jurul meu, care sa se tina de cuvant cand promit ceva

4 comentarii:

  1. Sper ca Mosul sa-ti indeplineasca macar 8 dintre dorintele tale. La prima si la ultima ma bag eu. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai reusit sa imi readuci buna-dispozitie si un mare zambet pe chip. :) Imi vine sa te imbratisez, Nina draga! Nici nu as stii cum sa iti multumesc pentru prima. Ultima stiu deja ca te reprezinta... :* Zburd prin casa ca o caprita, se uita Mihai la mine la ca un lunatic... :))))

      Ștergere
  2. Îmi place ca primești liniștită darurile vieții și știi să te bucuri de ele!
    Îți doresc sănătate și o săptămână liniștită!

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am caciulita :). si e verde. o vreme am purtat o combinata cu fular rosu. pana am aflat ca seman cu un elf . in rest ai numai dorinte decente. si perfect indeplinibile.

    RăspundețiȘtergere