Ocupata cu diverse treburi, unele foarte importante, altele mai putin, am uitat o perioada cat de tare ma pot distra cu sora mea, chiar si cand nu suntem una langa alta, daca ne intindem la barfe si avem material destul. Nu va voi spune motivul pentru care am ras astazi cu lacrimi, insa vreau sa bifez aceasta zi in calendar, ca nu cumva sa uit vreodata ce misto poate fi cand "se pune frate langa frate", ca sa parafrazez un vers ce rasuna aseara la curtea de peste drum de blocul meu... :))) Astazi am simtit ca lesin de ras si nu exagerez deloc. Si mor de necaz ca persoana de care am ras cu atata pofta ar putea intra pe blogul meu, deci nu e cazul sa dau amanunte din care sa se recunoasca. Poate, intr-o alta zi, daca nu imi va mai pasa, va voi povesti si voua. Pana atunci ma intorc pe facebook, sa mai trag o portie zdravana de ras... :))))))
sâmbătă, 28 februarie 2015
joi, 26 februarie 2015
Cand se aprind becuri cu led
Citeam astazi la una dintre bloggeritele mele preferate despre cum a descoperit ea ca i-au fost furate de pe blog poezii si povesti, cum au fost incarcate pe scribd de catre unele persoane si cum se intreba daca ar fi cazul sa le faca reclamatie hotilor sau sa le multumeasca pentru reclama gratuita si neasteptata. In mintea mea s-au aprins imediat niste becuri cu led si m-am decis sa verific. Dupa cum ma asteptam, furasera si de la mine vreo trei articole, dintre care unul tare drag inimii mele, un articol la care am muncit vreme de cateva ore. Pentru cei care nu sunt la curent cu ceea ce se intampla pe scribd, trebuie sa spun ca unele texte nu pot fi vazute integral decat daca incarci un alt text pe site. Colega mea bloggerita scria in articolul sau ca nu ar fi rau daca ar urca si ea niste texte, ca in speranta publicarii la vreo editura risca sa nu le vada in veci publicate, mai ales ca nu este adepta publicarii de carti pe bani proprii. S-a facut lumina si in capul meu citind. De ce nu as incarca pe scribd niste texte?
Zis si facut. Aveam textele scrise, aveam becurile cu led
joi, 19 februarie 2015
Nevoia de a darui
Pe la vreo 14-15 ani incepuse sa ma chinuie talentul, iar hormonii ce explodau in mine contribuiau din plin la asta. Desi nu stiam ce inseamna sa ai un prieten, un iubit, desi eram inca o copila nevinovata, inocenta pana in maduva oaselor, visam la iubire si cantam despre iubire, ba chiar scriam si versuri in care chemam iubirea. Cred acum, dupa atat de multi ani, ca pe deasupra mea plutea iubirea sub forma unui abur nevazut, dar parfumat, ce ma invaluia atunci cand ramaneam singura, in camera mea mica, aleasa special pentru ca imi dadea impresia de intimitate absoluta. Regret cu tot sufletul ca nu am pastrat nimic din acea perioada, ca intr-un moment de furie adolescentina am aruncat toate caietele pe care insirasem versuri sau povesti, pe care desensasem floricele si inimioare. De unele imi amintesc, pe altele le-am uitat rapid. Mult mai bine imi amintesc senzatia ce ma invaluia atunci cand incepeam sa scriu. Era un dor de nedescris in cuvinte, o nevoie uriasa de a darui, de a ma sacrifica, de a oferi din preaplinul unei inimi inocente.
vineri, 13 februarie 2015
Primavara a sosit
Mi-am acoperit corpul cu o multime de tesaturi, ca iarna sa nu muste din pielea-mi subtire. Pe cap mi-am asezat caciula nou-nouta, cu ciucuri de blanita alba, iar pe picioare mi-am tras cizmele calduroase de piele. Mergeam sa fac o fapta buna, caci numai asta imi alina sufletul. Mi-e bine cand stiu ca micul meu ajutor aduce bucurie unui om, unui animal, chiar si unei plante. Afara ma astepta primavara venita pe neasteptate. Unii se intrebau ce se intampla primavara, iar eu ma intrebam ce se intampla cu primavara, cum de vine asa devreme, cand luna februarie nu a ajuns nici la jumatate. Am salutat-o cu bratele deschise spre darnicul soare, am zambit ghioceilor pe care imi inchipuiam ca ii vad in gradinile oamenilor, am hranit pisicutele iesite din ascunzisuri, am recunoscut mirosul de nou adus de pamantul ce inghite zapada topita si scoate la iveala iarba cruda a primaverii. Primavara a sosit,
joi, 5 februarie 2015
Nunta de vis cu artificii
Nunta este unul dintre cele mai importante momente din viata unui cuplu. Ea reprezinta prima piatra pusa la intemeierea unei familii, unirea a doua persoane pentru tot restul vietii lor, atat in clipele de bucurie cat si in cele mai putin fericite. La nunta e musai sa existe focuri de artificii, atat la propriu, folosindu-le pe cele destinate unui asemenea moment (veti vedea mai jos la ce ma refer), cat si la figurat, marcand bucurie fara margini ce ii invaluie pe miri.
Atunci cand are loc un astfel de eveniment este necesara o petrecere, de preferat cat mai pompoasa, care sa nu dispara din memoria invitatilor prea curand (de preferat niciodata chiar). Tinerii nsuratei pregatesc un dans cu care sa impresioneze pe toata lumea, in general o melodie pe care o considera doar a lor, cea care le misca sufletele si le aminteste de cel mai frumos / romantic moment pe care l-au trait impreuna. Este de preferat sa existe si un tort, de preferat cu cat mai multe etaje posibile si multe, multe baloane care sa inveseleasca atmosfera si sa dea un aer de poveste fotografiilor ce vor fi facute.
Dar cele mai importante sunt desigur nelipsitele focuri de artificii pentru nunta.
miercuri, 4 februarie 2015
Dulceata de visine de la Bunicel.ro
Daca as fi vreodata intrebata care clatite sunt cele mai bune, as raspunde fara sa ezit ca cele cu dulceata de visine sunt preferatele mele si ca pe ele le recomand tuturor, ba le si pregatesc daca mi se cere. Nu orice dulceata, ci musai cea cumparata de la Bunicel.ro, manufacturata in mod traditional romanesc (la ceaun, pe foc de lemne), dupa ce fructele curate si sanatoase au fost culese dintr-o livada ce se afla in judetul Arges. Intrand pe site-ul bunicel.ro vezi descoperi ca absolut toate produsele sunt prezentate intr-un mod profesionist, ca fiecare client in parte sa stie despre ce este vorba, sa poata alege in cunostinta de cauza, ba chiar vezi gasi si diverse sfaturi si informatii legate de proprietatile fructelor din care sunt preparate dulceturile, de beneficiile pe care le ofera organismului uman, dar veti vedea si ca au preturi extrem de bune, tentante pentru fiecare dintre noi.
Trebuie sa stiti ca dulceata de visine mie imi aminteste de copilarie, de zilele in care mergeam cu bunica mea la una dintre prietenele ei, o doamna parca venita din alte timpuri, mereu eleganta, mereu primitoare, mereu cu un zambet larg pe chip. Ne servea cu dulceata de visine.
marți, 3 februarie 2015
Cuvinte clopotei
V-am spus oare cat de tare ma fascineaza noul meu blog de pisici? Acolo scriu cu mare placere, poate si pentru ca abordez subiecte nepretentioase, fac articole scurte (nu cred ca am trei care sa depaseasca 300 de cuvinte), pun multe poze facute chiar de astea doua manute ale mele si vorbesc despre doua fiinte care imi plac maxim, care au ajuns sa faca parte din familie si sa toace finantele familiei. :)) Acolo nu caut musai cititori de bloguri, ci ma multumesc cu cititorii de poze, daca vor sa vina. E drept, nu ma oboseste acel blog, insa micul efort depus pentru un blog in plus chiar ma seaca de puteri, mai ales ca intre timp am mai gasit cateva chestii bune in care sa ma implic si incerc sa fac totul cat mai bine posibil. De unde sa imi mai ramana energie si pentru amaratele astea de bloguri secundare? As scrie mai des pe ele (poate) daca macar as reusi sa gasesc de undeva niste idei bune de dezvoltat. Dar mintea imi e prea obosita si, de cum deschid unul dintre bloguri pentru a scrie, in gand imi rasuna doar cateva cuvinte-clopotei:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)