sâmbătă, 7 decembrie 2013

Stăpân și zeu

Mi-au înghețat genunchii și tibia-n troiene
Când umilită îmi ceream iertare îndelung.

Rânjet calin la tine, călcâi fragil la mine,
Ochi ce privește mat cum sui spre al tău sort,
Cum cânt cu disperare o doină în deșert,
Cum țipă gașca de doruri strivite de un tanc,
Cum țeapa în inimă tot mai adânc pătrunde.
Tu mă priveai ca din înalt, stăpân și zeu
Și-un rânjet a dispreț îți înflorea pe buze.
Am invocat și cerul, am invocat pământul,
Am plâns și am mușcat din pulpa-ți vie
Să simți durerea, arsura, să îmi spăl umilința
Cu-al tău sânge negru, plin de venin, bizar.
Ai tresărit o clipă, ți-ai încordat croitorul
(De mușchi vorbesc) și te-ai smucit brutal.
Cu degete chircite am strâns pământul rece,
Noroiul mi-a intrat sub unghii, dezgustător.
Uitate erau zilele de altădată, uitat amorul,
când mă purtai pe brațe printre norii bleu,
când îmi cereai mieros îmbrățișarea caldă,
când eu eram tot ce-ți doreai să fiu. Femeie.

Am invocat aseară toate cuvintele din dicționar, dar nu au vrut să mă asculte, căci nu pluteau în fum. Astăzi vin și mi se-aștern cuminți în poală, iar eu mi le așez la psipsina în tabel.


6 comentarii:

  1. eu citisem: cum ţipă gâsca de doruri strivite de un tanc! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Câţi zei căzut-au în ţărână
    şi au muşcat pământul în zdrobire
    când cei ce-i sărutau pe tălpi, pe mână
    i-au renegat şi s-au desprins din înrobire!

    Spălată-n praful ce-a rămas din ei
    e umilinţa, când n-au vrut s-asculte!
    Într-un târziu înveţi să nu te-nchini la zei,
    ci de la ei s-aştepţi închinăciuni tăcute... :D

    Superb! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi te mai plângi de lipsă de inspiraţie, daaaa ??? Vai, vaaai ...
    Frumos. Mi-a plăcut mult.

    RăspundețiȘtergere
  4. e bine scris, e sensibil si profund, e meditativ si rascolitor, just sau controversat dintr-o perspectiva a neinchinarii la creator, ci a artistului catre opera sa pentru a prinde iar viata aceasta din venele prin care curge noroiosul sange semi-mort. e starea de pacat etichetata ca blam permanent dincolo de generatii care n-au gresit cu nimic nascandu-se ci ca au venit in lume chemate de-ai lor parinti ce le-au predat mai departe pacatul si umbra lui originara! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Extraordinar ti-a iesit aceasta duzine, imi place mult... amintire - dor - durere - pofta de el... frumos tare :*

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos scris.Despre dor, suferinta......sa tot citesti.
    Inspiratie bogata in continuare

    RăspundețiȘtergere