Visul miezului de lapte

      Cândva, demult, pe când pământul tremura sub copitele cailor sălbatici, omul a plecat la vânătoare pe meleaguri străine, departe de casa scobită în stâncă și de copiii înveliți în blănuri. A luat cu el
mulsoare proaspătă de vacă, ascunsă în stomac de vițel. După al doilea popas, ascunzându-se în iarba udă de rouă, s-a pregătit să bea din laptele dulce. Dar laptele se amestecase pe drum, pentru prima dată, cu cheagul. Așa s-a născut bunica mea, brânza primordială.
      De-a lungul timpului, multe au fost transformările pe care le-a suferit și ciudat a fost modul în care mama mea a venit pe lume, într-o căbănuță din Codlea. Mi s-a povestit că a fost mângâiată, frământată, stoarsă și pusă la scurs. A fost separată de fratele ei, zerul gălbui. A fost tăiată și împrăștiată prin magazine, pusă la dispoziția oricărui fan brânză ce ar fi dorit-o.
      Apoi am venit pe lume și eu, multcăutatul miez de lapte. Nu am cerut niciodată să fiu atât de gustos, de pitoresc, de special. Nu am avut puterea de a mă împotrivi nici măcar când m-au premiat sau când au decis să mă cloneze la nesfârșit, miez după miez, astfel încât nimeni să nu mai știe care este miezul primordial. Astăzi, ajuns într-o casă de om, după multe peripeții prin mașini și magazine, văd scrijelit pe un perete al frigiderului un soi de jurnal:

 

• Ție, miez nou de lapte, îți scriu cu lacrimi de fericire în ochi, într-un moment unic al vieții mele. Urmează să plec într-o călătorie magică, într-un somn de catifea în care totul este posibil. Simt cum alunec pe panta odihnitoare a toropelii, cum trupul alb și pufos mi se relaxează, cum prin fața ochilor scânteietori îmi trec frânturi de basm.
• Sunt miez de lăptic, într-un miez de vară fierbinte, la miezul nopții, în miezul acțiunii, cu miezul moale, ascunzând în el miezul gustului unic, perla de-la-co-dlea. Sunt crăișor de munte, adus din miez de munte împreună cu un munte de mieji. Am albeața perlelor și a fildeșului, sunt gingaș precum floarea de mărgăritar, mă topesc de parcă aș fi făcut din fulgi de zăpadă. Cu toate astea, în miezul meu se ascunde un pericol ce nu trebuie ignorat. Creez dependență de la prima degustare!
• Un nou fan, cangurul pitic al grădinii zoo, îmbrăcat într-o blană maronie, mă fură de la copilul ce m-a stăpânit o clipă și mă ascunde în buzunarul larg. Aleargă rotund prin țarc. Mă zgâlțâie din stânga-n dreapta și mă scapă. Mă rostogolesc până aproape de cușca babuinilor. Un pui de maimuță mă strânge cu putere la piept și mușcă din învelitoarea cutiuței în care stau închis. Mă prinde în palma aproape omenească și aruncă frumoasa cutiuță ce mi-a dat forma deosebită. Cutia, luată de vânt, plutește până pe lacul artificial din apropiere. Prinsă de lebăda neagră, se lasă umplută cu puf, pentru a fi cuib oului ce va veni. 
• Mă simt apucat de o mână fină, parfumată, mirosind ca la sânul mamei. Sunt așezat pe o farfurie, tăiat în felii subțiri, ce păstrează o parte din forma-mi inițială și rânduit precum corola unei margarete, în jurul unei boabe de strugure, cu care mă contopesc mai apoi în gura fierbinte, cu dinți ce-mi seamănă la culoare. 
• Cu coșul de răchită pe braț, respirând aer cu miros de conifere, Scufița Roșie străbate încrezătoare pădurea. Din când în când îmi aruncă priviri îngrijorate, parcă temătoare. Nu știe că în culcușul meu din coș, pe patul moale de cozonac, nimic nu mi se poate întâmpla. Nimic în afară de întâlnirea cu lupul flămând, care preferă să renunțe la carne în favoarea miezului de lapte. 
• Băiețelul, rămas singur acasă, își plimbă privirea pe dulapuri, sperând să găsească ceva cu care să mă combine. Vrea să îi facă mamei sale o surpriză. Este născută într-o zi de toamnă și astăzi își serbează... niște ani. Miezul de lapte va fi tortulețul lui pentru mămica. Băiețelul nu se îndura să îl strice, așa că așează ornamentele lângă tortuleț, apoi îi face o poză. Își dă seama că nici strugurele brumat, tărtăcuțele, mărul sau boabele de caju nu îmi pot estompa strălucirea. Zâmbește.
• Bătrâna deschide frigiderul, mă atinge și tresare. Are senzația că se încarcă de energie, de calciu și fosfor, de hrană cu care parcă doar zeii ar îndrăzni să se delecteze. Nu, nu este doar o senzație, este adevărul alb și pur! îi strig gâtuit de emoție. Emoțiile o copleșesc și pe bătrână. O lacrimă i se prelinge pe obrazul stafidit, amintindu-i de fata ei dragă, azi profesoară la oraș. Nu poate veni des, dar îi trimite oricât miez de lapte cere. 
• Vis în vis, vis peste vis, vis într-un somn de catifea cu miros de lapte și de brânză, cu dor de mamă, cu teamă și încântare, eu, miezul de lapte primordial, te-am purtat visând prin multele vieți trăite sau doar imaginate. Orice fel de viață îți va fi oferită, las-o să se prelingă ușor și să te acopere, așa cum o face zerul acum. 

      L-am gustat cu teamă, neștiind la ce să mă aștept de la el. Mi-a atins limba și cerul gurii, prinzându-mă într-o îmbrățișare pufoasă, moleculară, din care nu aș fi vrut să mai scap. S-a topit repede, însă nu înainte de a-mi spune că se potrivește atât cu dulce, cât și cu sărat. Cu cât mâncam mai mult, cu atât aș fi vrut mai mult. În timp ce îmi invada simțurile, poveștile se nășteau sub degetele mele, scriind visul miezului de lapte.

Tu la ce te gândești când spui miez de lapte? Eu mă gândesc să pregătesc un premiu simbolic pentru cel mai interesant răspuns. :)

Cu acest articol particip la proba 5 din cadrul competiției SuperBlog 2013.