Observ tot mai des in jurul meu oameni carora le place sa scrie si sa isi publice gandurile adunate din suflet. E un lucru bun, desigur, sunt prima care o spune. Chiar si cand nu au idei marete, chiar si cand scriu banalitati sau tampenii, consider ca fac bine. Scrisul descatuseaza, aduce noi idei, retrezeste amintiri care altfel s-ar pierde, ajuta omul sa evolueze. Din nefericire, toata lumea scrie si nimeni nu cumpara. Toti au pretentia sa fie cititi, desi ei nu citesc pe nimeni. Zilele trecute mi s-a intamplat sa aud ceva chiar mai interesant de atat: "As scrie o carte, dar nu stiu despre ce...". Auzind aceste cuvinte, m-am intrebat daca persoana chiar ar putea scrie despre orice, in cazul in care cineva i-ar oferi subiectul. O carte nu se poate compara cu articolele de pe blog. Este cu totul altceva, zic eu. O carte nu se scrie intr-o zi si poate nici la comanda.
Dupa ce mi-au trecut aceste ganduri prin cap, mi-am dat seama ca ma pot insela. Daca mie imi este greu uneori sa scriu la comanda un articol (indiferent daca imi este sau nu cunoscut subiectul), asta nu inseamna ca toti patesc la fel. Poate ca pe aceasta lume exista si oameni ce reusesc sa insire cuvinte fara pic de efort, ba chiar le pot aranja in asa fel incat sa aiba sens si sa tina cititorul in priza. Spunea Hemingway ca ideal este sa scrii despre ceea ce cunosti cel mai bine. Iote ca ascultand sfatul lui as putea scrie si eu o carte despre felul in care se spala vasele pentru a luci de curatenie, despre cum sa cresti trei pisici fara sa te pricepi la cresterea pisicilor, despre cum sa iti traiesti viata fiind sclavul tigarilor sau chiar despre cum sa scrii o carte fara sa stii despre ce sa fie cartea. :))))
As scrie o carte, dar nu stiu despre ce... :D
Citindu-te acum, dar nu doar de aici pornesc, mă gândesc ca raman la ideea mea de inceput: nu as scrie o carte nici sa am despre ce. Prea multi ar rastalmaci cuvinte şi intelesuri. Cunosc oameni care au scos carti in regie proprie, dar cum spunea Matilda, deunăzi, acelea nefiind promovate nu stiu cat de real e impactul lor. In orasul meu se vand cartile celor ce sunt pe val acum, dar cred ca nimeni, intreg la minte, nu se gandeste la bani, in sensul de castig. Tu scrie, eu te cumpăr..
RăspundețiȘtergereBa eu am ajuns la concluzia ca oamenii oricum rastalmacesc totul, in asa fel incat sa iasa ei bine, sa le fie lor bine, fara sa le pese ca astfel strivesc suflete. Daca simti nevoia si dorinta de a scrie, nu te gandi la nimic altceva.
ȘtergereProbabil cele cu adevarat bune, chiar daca sunt scoase in regie proprie, vor trece testul timpul, iar autorii lor vor fi omagiati post mortem. :)))
As scrie, dar nu stiu despre ce, ca sa parafrazez persoana... :)))))))))))
Şi mie mi-au spus mai multe persoane să mă apuc să scriu o carte. Aş avea despre ce, am destule amintiri. Dar, vorba ta, scrierea unei cărţi e cu totul altceva decât conceperea unui articol. Probabil, dacă totuşi aş face-o, m-ar secătui, dar aş rămâne cu inima împăcată. Nu mi-e teamă că mi-ar putea zăcea degetele inerte pe tastatură, cu toate că ar exista astfel de momente, însă sunt prea pudic pentru a-mi dezgoli în întregime sufletul. N-aş scrie nimic cosmetizat, care să mă scoată mai curat şi mai uscat. Altfel, n-aş fi eu. Trebuie să mai treacă nişte ani, pentru a nu-mi mai păsa. Ori pentru a fi mai masochist decât sunt acum.
RăspundețiȘtergereProbabil, în aceeaşi situaţie eşti şi tu, ca şi alţii ca noi.
Sa scriu despre mine ar fi cel mai usor si cel mai greu in acelasi timp. Dar sigur nu intereseaza pe nimeni viata personala a unui ilustru necunoscut. :)))
ȘtergereAm primit sau cumparat, de cand ma invart prin blogosfera, cateva carti scrise de bloggeri. Cred ca se poate observa usor care dintre ele mi-au placut atat de mult incat sa vreau sa le promovez.
Eu zic un scriitor este un om care, pe lângă talentul la scris, mai are şi ceva de spus. Cine vrea să scrie o carte, dar nu ştie despre ce, nu are nimic de spus. Prin urmare, chiar dacă poate să scrie frumos şi cu uşurinţă, nu îndeplineşte ambele condiţii şi nu poate fi scriitor. :P
RăspundețiȘtergereCât despre scrisul la comandă, rareori iese bine când nu rezonează cu ceva din interiorul tău, când nu se poate plia peste o idee pe care vreo s-o comunici şi s-o susţii. În caz contrar, îţi iese, în cel mai bun caz,un kitsch. Dar, în privinţa blogăritului, drept este că astfel de kitsch-uri se premiază la SuperBlog :P Poate şi pe la Orkestra etc; nu ştiu, că pe-acolo nu prea am urmărit ce se-ntâmplă.
Exact! De aici si ideea ca toate acele comentarii elogioase fac rau oamenilor. Cand ai ceva de spus, mainile alearga pe tastatura mai ceva decat Usain Bolt pe piste. Cand nu... :)
ȘtergerePrima editie Orkestra la care am participat mi s-a parut absolut deosebita in comparatie cu alte competii blogosferice. Apoi parca s-a pierdut acel ceva... De sb nici nu vreau sa discut, mai ales dupa ultimele evenimente.