Cand eram copil, aveam in fiecare dormitor cate doua fotolii, dovada ca mama adora momentele de relaxare in care se putea tolani pe aceste comode obiecte, cu o carte in mana sau cu ochii la televizor. Sau poate ca isi cumpara ceea ce ii lipsise in copilarie, pe vremea cand era atat de saraca incat abia isi permitea o prajitura pe saptamana. Cert este ca mie si surorii mele ne-a oferit tot soiul de fotolii, cu si fara roti, extensibile sau nu, imbracate in materiale colorate sau mai putin colorate, in functie de specificul fiecarei camere. Ca noi nu am fost in stare sa apreciem, ca la multe am renuntat cand ne-am mutat sau cand ni s-au parut demodate, e o alta poveste, despre care nu voi vorbi astazi.
Acum am in casa numai doua fotolii, cautate de toti cei trei membri ai familiei. Norocul nostru este ca sotul meu sta destul de putin pe acasa si atunci e atat de obosit, incat prefera sa caute patul, sa adoarma cu ochii in televizorul ce vorbeste mai mereu singur, in timp ce eu si fiul meu zambim ecranelor ce ne fac legatura cu lumea intreaga. Acum cativa ani ne-a apucat o mare harnicie. Am zugravit intreaga casa (cred ca exista pe unul dintre blogurile mele intreaga poveste cu alegerea culorilor, mutarea mobilei si planurile mele in legatura cu unele modificari aduse mobilierului). Tot atunci am decis sa schimbam si tapiteria fotoliilor, sa aducem un aer proaspat si modern casei. Zis si facut. Am pregatit materialul, am acoperit fotoliile si am revenit la viata obisnuita.
La scurt timp am remarcat ca o roata a unui fotoliu acuza ceva probleme. A incercat copilul sa o repare si a faramat-o de tot. Dupa alte cateva zile, o noua roata ne-a lasat "in trei picioare". In cei 3-4 ani de cand am imbracat fotoliile, rotile ne-au parasit una cate una sau au inceput sa dea semne ca sunt prea uzate pentru a-si mai face treaba. Mi-am tot propus sa cumpar altele, insa mereu s-au ivit probleme mai importante de rezolvat sau pur si simplu am uitat. Imi amintesc numai cand mut fotoliile pentru a face curatenie prin casa. Atunci bomban nervoasa si imi promit ca imediat ce termin treaba caut niste roti bune cu care sa le inlocuiesc pe nesuferitele ce imi zgarie parchetul sau ne rupe mijlocul in doua.
Zilele trecute am luat, in sfarsit, taurul de coarne si am decis ca anul acesta, chiar inainte de Pasti, voi scoate rotile de la fotolii si le voi inlocui cu roti de inalta calitate de la tente, un site despre care am citit pe blogul unei prietene. Vreau niste roti care sa nu isi mai lase prin casa rulmentii la fiecare mutare, niste roti care sa nu imi zgarie parchetul si timpanele ori de cate ori le imping doi centimentri, niste roti care sa imi fie in primul rand mie de folos, sa ma ajute sa mut fotoliile singura, fara sa ma doare toate oasele cand termin. Da, stiu ca ele exista si am de gand chiar astazi sa imi comand. Ca un omagiu adus mamei mele, care mi-a oferit in copilarie o multime de fotolii in care sa lenevesc citind, voi comanda si pentru fotoliile ei roti noi, caci si la ea acasa tot pe mine pica sa le mut cand este nevoie. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu