Cainele se teme de apa, pisica nu

Am in casa trei pisici si un caine. Dupa cum stie toata lumea, pisicilor nu le place apa. Sau e doar un mit? Cainele meu se ascunde sub dulap cand dam drumul la dus. Una dintre pisici vine in fuga si se baga in cada... E o greseala a naturii faptul ca Bruno se teme de apa si pisica nu, sau ne amagim singuri cand credeam ca apa e doar pentru bucuria cainilor? Iata pisica mea la dus... :)))

Ascultati-va inima si faceti ceea ce va cere

Cred ca voi ramane intreaga viata cu regretul de a nu imi fi ascultat inima atunci cand a plans si m-a rugat sa fac ceea ce isi dorea. Nu voi putea uita niciodata cat de mult mi-a placut acea pisicuta, cat de blanda si frumoasa era, cat de mult mi-am dorit sa o iau cu mine si sa ii ofer adapost in casa mea. De ce oare nu am facut asta? In cel mai rau caz, daca baietii mei nu ar fi fost de acord, as fi dus-o inapoi sau i-as fi cautat un stapan. Degeaba m-am dus dupa un sfert de ora sa o caut, degeaba de atunci ma tot uit in acea gradina, degeaba regret. Pisicuta a disparut fara urma, de parca nu ar fi existat niciodata si, daca nu ar fi pozele care sa imi confirme, as crede ca am visat, ca toate astea s-au intamplat doar in inchipuirea mea, nicidecum in realitate. 

Oameni buni, sa nu procedati ca mine! Ascultati-va inima si faceti ceea ce va cere,

Domnisoara Miti si pantofii de dama

Oare va crede lumea ca mi-am cumparat pantofi de dama, daca ma pozez langa cei adusi astazi de curier? s-a intrebat pisicuta in sinea ei. Nu i-a raspuns decat ecoul, silabisind pantofi de dama pe un ritm melodios, ca o incantatie. Ea a avut convingerea ca da, lumea va stii ca balerinii si botinele sunt ale pisicutei, daca o va vedea in fotografie. Dar ghinionul a facut ca prima poza, facuta de un fotograf nepriceput, sa n-o cuprinda in toata splendoarea ei de felina tanara si (inca) slabuta, dar inaltuta. 

A urmat o intreaga sedinta foto, timp in care atat pantofii, cat si pisica si-au cautat cel mai bun loc, cea mai buna lumina si cea mai buna pozitie, pentru a iesi in relief. Fotograful aproape ca ametise tot incercand sa prinda in cadru si capra, si varza si pantofii, si pisica. Draga de ea, confundase apartamentul cu o scena deschisa, pe care modelele se plimba etalandu-si frumusetea naturala. 

Pantofii de dama, de calitate si generosi,

Cadouri pentru barbati

Femeia se oprea in fiecare zi pe la magazine, cand iesea de la serviciu. De colo cumpara paine si lapte, de dincolo cumpara pliculete de hrana umeda pentru pisica, dintr-un alt magazin ii lua copilului cateva dulciuri. La o taraba zarea uneori cate un nimic stralucitor si atunci isi amintea de tineretea ei, trecuta mult prea repede. Ca un omagiu adus zilelor fara griji, isi cumpara cate o clama de par, o bratarica, un portofel... Intr-o zi, ajunsa acasa, a fost intrebata de sotul ei: draga mea, dar prin locurile pe unde treci tu nu se gasesc si cadouri barbati? Vad ca aduci daruri pentru tine, pentru copil, pana si pentru pisica... Doar eu nu primesc nimic...

Usor amuzata, usor jenata, femeia a zambit misterios si s-a decis in sinea ei sa ii faca o surpriza placuta omului pe care il iubea de atatia ani si care merita, la fel ca si ea, ca si copilul, ca si pisica, un cadou. Nu, nu va veni cu el in plasa, la intoarcerea de la serviciu. Pentru el va alege un cadou deosebit, care sa il incante cu adevarat si pe care sa il poata pastra mai mult timp. A rascolit femeia internetul in lung si in lat, cautand cadouri pentru barbati. Dorea un cadou care sa il faca pe sotul ei sa exclame fericit: tu ma cunosti cu adevarat! Isi dorea pentru sotul ei un cadou placut, util si ieftin, asa cum ar trebui sa fie toate darurile atunci cand nu dispui de gramezi de bani.

Intr-un final a gasit ceea ce cauta. Era surprinsa, incantata, emotionata, si spera ca barbatul pe care il iubea sa simta acelasi lucru cand va primi cadoul. Era o cutie in care se ascundea un pix cu un mesaj crestin, "tu ma cunosti", tocmai bun pentru un om cu credinta in suflet. In secret, femeia spera ca sotul ei sa ii lase uneori mici scrisorele prin casa, scrise chiar cu acel pix albastru. In cutie mai era o unghiera. Zambind amuzata, isi amintea ca sotul ei niciodata nu reusea sa isi gaseasca unghiera si mereu ameninta ca isi va mai cumpara cateva si le va lega undeva, sa nu mai dispara. 

Ultimul articol din cutie era un breloc cu led. Femeia, ca orice mama care se respecta, era de pe acum convinsa ca acest accesoriu din cadou, desi destinat sotului ei, va ajunge in mainile copilului, iar asta o facea sa se simta si sotie, si mama in acelasi timp. Abia astepta ziua in care curierul le-ar fi batut la usa, luandu-l prin surprindere pe sotul ei cu acest cadou ieftin, practic, dar plin de simboluri in acelasi timp. Era ca o noua legatura de iubire, ca o noua declaratie de dragoste fata de barbatul ce ii daruise atatia ani frumosi si un copil minunat.