Precum o zana buna din povestile de demult, toamna a ridicat bagheta magica deasupra zarilor si a soptit grabita o incantatie, o poezie magica, cu care urmarea sa subjuge natura inflorita. Formula magica a avut efectul dorit. Sub bagheta fermecata a toamnei cea cu parul ca un curcubeu, totul s-a transformat miraculos.
Florile si-au plecat rusinate petalele, stiind ca toamna le zarise pe cand zambeau mandre soarelui arzator de vara. Porumbul s-a ingalbenit de ciuda ca va fi cules de maini batatorite si va fi aruncat ca hrana animalelor domestice sau macinat si pus in tuciul gospodinelor ce pregatesc mamaliga. Ursii au mormait furiosi. De acum incepea numaratoarea inversa. Daca nu mancau suficient in aceasta perioada, hibernarea le-ar fi fost scurta si grea, cu treziri dese si vise legate de mancare.