Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar intotdeauna am avut o slabiciune pentru animalele cu blana neagra. Prima mea pisicuta, gasita in fata blocului cand eram de-o schioapa sau nitel mai mare, era neagra taciune, cu ochi verzi. Mai tarziu am avut o iepuroaica, Negresa. Desigur, numele venea de la faptul ca avea blanita neagra. Inca mai tarziu am avut un caine, Sultan, ciobanesc corb. Negru, desigur, chiar daca avea modelul standard, cu ciorapei si pieptar alb. Din cand in cand, ca o pregatire psihica ori ca o incantatie, in minte in venea un cantecel: O pisica neagra de-as avea...
Si iata ca viata, soarta, destinul sau intamplarea au facut ca, peste ani, o pisica neagra sa ma scoata din casa la miezul noptii. Am adunat-o din strada si am facut-o domnisoara de apartament. Nici ea nu e complet neagra, dar noi asa ii spunem cand ne supara sau cand vrem sa o barfim fara sa isi dea seama. Acum nu imi ramane decat sa imi amintesc o vorba care circula de ceva timp pe internet: ai grija ce iti doresti,
Vienela, ca s-ar putea sa se implineasca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu