As dori ca astazi sa vorbesc si sa fac trimitere spre librarii crestine, insa o voi face pe ocolite, pentru ca fiecare cititor sa inteleaga cu cate framantari se lupta o mama inca de la primii pasi ai copilului sau si pentru ca voi, cei care cititi, sa stiti ca unele decizii va pot face sa regretati mai tarziu sau doar sa ramaneti cu intrebari fara raspunsuri. Dupa cum stiu cei care ma citesc de mult timp, eu am crescut intr-o casa unde nimeni nu vorbea despre credinta, despre crestinism, despre religie. Exceptie facea doar bunica mea, cea care s-a luptat ani intregi sa imi arate calea, sa ma convinga sa spun o rugaciune inainte de culcare sau sa citesc doua randuri din biblie. Fara succes. Preferam sa adorm ascultand emisiuni radiofonice sau dezlegand careuri incrucisate. Nici gand sa intru in librarii crestine, nici gand sa ma intreb cum arata biblia sau la ce foloseste. Bunica s-a stins cu regretul de a nu ma fi putut convinge sa incerc macar. Apoi a venit randul meu sa am dileme si regrete.