Mi-am acoperit corpul cu o multime de tesaturi, ca iarna sa nu muste din pielea-mi subtire. Pe cap mi-am asezat caciula nou-nouta, cu ciucuri de blanita alba, iar pe picioare mi-am tras cizmele calduroase de piele. Mergeam sa fac o fapta buna, caci numai asta imi alina sufletul. Mi-e bine cand stiu ca micul meu ajutor aduce bucurie unui om, unui animal, chiar si unei plante. Afara ma astepta primavara venita pe neasteptate. Unii se intrebau ce se intampla primavara, iar eu ma intrebam ce se intampla cu primavara, cum de vine asa devreme, cand luna februarie nu a ajuns nici la jumatate. Am salutat-o cu bratele deschise spre darnicul soare, am zambit ghioceilor pe care imi inchipuiam ca ii vad in gradinile oamenilor, am hranit pisicutele iesite din ascunzisuri, am recunoscut mirosul de nou adus de pamantul ce inghite zapada topita si scoate la iveala iarba cruda a primaverii. Primavara a sosit,
iar eu ma grabesc sa termin de scris, ca sa ma pot intoarce in natura, la animalele mele dragi, la copaci din cartierul ce pare deodata trezit la viata, la soarele ce m-a silit sa imi scot caciulita din cap...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu