Se afișează postările cu eticheta primavara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta primavara. Afișați toate postările

luni, 10 aprilie 2017

O primavara mult prea rece

2017 ne-a adus o primavara mult prea rece. Atat de rece, incat in data de 10 aprilie noi inca mai tinem centrala termica aprinsa, iar daca o oprim, tremuram de frig in casa. Nici nu va puteti imagina cu cata nerabdare am asteptat sa plece iarna si cat de tare m-am bucurat cand am vazut prima data soarele de primavara in acest an. Din pacate, era si continua sa fie un soare cu prea multi dinti ascutiti care musca din pielea sensibila a frigurosilor. 
Culmea este ca altii nu par sa sufere asa cum sufar eu in lipsa razelor calduroase de soare. Am iesit ieri dimineata cu Bruno la plimbare si am intalnit un tanar domn care isi plimba, la randul sau, catelusa. Diferenta dintre noi era ca eu purtam in spate intreg sifonierul (vorbesc aproape serios: aveam colanti si blugi, tricou, pulover si o geaca de fas, de primavara), iar el era in pantaloni scurti, maieu, slapi. 

joi, 19 martie 2015

Ninsoare de primavara

Uneori ninge. Ninge primavara. Si oamenii se mira ca prima data cand a nins primavara pe pamant. Oamenii uita. Uita ca poate a nins si anul trecut. Primavara. Uita ca au fost ani cand a nins de Pasti. Uita ca ninge vara la munte. Uita. Oamenii uita ca sunt zile cand ne ninge in suflet, cand totul e alb, rece sau pur. Oamenii cauta semne. Unii le si vad in chiar ninsoarea de primavara. Altii aleg sa observe cum la prima ora a diminetii un caine obraznic a lasat semne galbene in alba zapada. Oamenii se bucura. Unii au avut norocul de a se stabili in locuri unde ninsoarea de primavara a fost inlocuita cu un soare urias, galben, ce lumineaza intreaga zare. Ninsoarea de primavara este pentru ei imaginara. Si le spala raul adunat in suflet. Si le da sperante. Si ii impulsioneaza.

vineri, 13 februarie 2015

Primavara a sosit

Mi-am acoperit corpul cu o multime de tesaturi, ca iarna sa nu muste din pielea-mi subtire. Pe cap mi-am asezat caciula nou-nouta, cu ciucuri de blanita alba, iar pe picioare mi-am tras cizmele calduroase de piele. Mergeam sa fac o fapta buna, caci numai asta imi alina sufletul. Mi-e bine cand stiu ca micul meu ajutor aduce bucurie unui om, unui animal, chiar si unei plante. Afara ma astepta primavara venita pe neasteptate. Unii se intrebau ce se intampla primavara, iar eu ma intrebam ce se intampla cu primavara, cum de vine asa devreme, cand luna februarie nu a ajuns nici la jumatate. Am salutat-o cu bratele deschise spre darnicul soare, am zambit ghioceilor pe care imi inchipuiam ca ii vad in gradinile oamenilor, am hranit pisicutele iesite din ascunzisuri, am recunoscut mirosul de nou adus de pamantul ce inghite zapada topita si scoate la iveala iarba cruda a primaverii. Primavara a sosit,