Sedinte la un cabinet de psihologie

La psiholog merg tot mai multi oameni. Motivele sunt variate, insa un lucru au toti in comun: in vietilor lor exista niste probleme pe care nu le pot rezolva singuri. Mie mi s-a intamplat sa-l cunosc de curand pe unchiul unei prietene, om inca tanar si in putere. Discuta cu sotul meu si, in acelasi timp, ii cotrobaia prietenei mele prin dulapuri, acolo unde stia ca mai tine cate o sticluta de vin sau de tuica aduse de la tara. Dupa ce a gasit ceea ce cauta, a incercat sa desfaca dopul sticlei. Mainile ii tremurau atat de tare, incat nu reusea. Sotul meu s-a oferit sa il ajute. Imediat ce a tras o dusca din tuica de casa, omul si-a revenit miraculos, de parca niciodata nu tremurase ca o frunza batuta de vant. Mai tarziu, cand s-a pilit, a inceput sa vorbeasca singur, fara legatura cu subiectele pe care le dezbateam noi. Prietena mea mi-a soptit ca il crede alcoolic. Era ceea ce credeam si eu. Am intrebat-o de ce nu ii recomanda sa mearga pentru cateva sedinte la un cabinet de psihologie, caci doar in ultima faza alcoolismul nu mai poate fi vindecat. Ar avea toate sansele sa isi revina si sa duca o viata normala, neostracizat de societate. Pana la urma, daca ne gandim bine, un psiholog poate rezolva si probleme mai grave de atat, daca este solicitat si daca pacientul doreste sa se vindece. 

Raspunsul ei a venit imediat: nu vrea sa mearga. Sustine ca nu are nici o boala, isi neaga problemele. Sigur, este ceva comun la oamenii care au devenit sau sunt pe cale sa devina alcoolici. Dar, cu ajutorul prietenilor si al familiei, e posibil sa fie convinsi ca trebuie sa mearga la un psiholog. Poate alta ar fi fost situatia si pentru N., o fata pe care am cunoscut-o cu multi ani in urma, daca cineva ar fi convins-o sa mearga la iste sedinte. Dar pe atunci oamenii se jenau sa calce pragul unui cabinet de psihologie, ba multi nici macar nu recunosteau meritele unui psiholog si nu credeau in puterea acestora de a rezolva anumite probleme. N. era o tipa frumoasa, cu un bagaj cultural de invidiat. Din nefericire, ajunsa la 35 de ani, a reusit sa se convinga singura ca viata nu maimerita traita, ca s-a plafonat si nu mai are motive sa stea pe aici. Nici unul dintre noi, cei care au auzit-o vorbind asa, nu s-a gandit sa o trimita la psiholog. Intr-o zi, pe neasteptate, N. a renuntat la lupta si la viata, lasand in urma ei regrete si lacrimi. 

Oameni buni, daca va stiti cu probleme, daca va simtiti nefericiti, neintelesi sau daca aveti vreo dependenta, nu asteptati pana cand este prea tarziu. Mergeti la psiholog, discutati cu o persoana specializata in asemenea probleme si ii veti multumi mai tarziu, cand viata vi se va parea iar frumoasa!

"Ma numesc Camelia Dracsineanu si sunt psiholog atestat de Colegiul Psihologilor din Romania. Cu o vasta experienta de practica independenta, ofer servicii de terapie atat familiilor, adultilor, adolescentilor cat si copiilor. In paralel cu activitatea desfasurata la cabinetul individual de psihologie, lucrez ca si psihoterapeut voluntar in cadrul "Complexului pentru activitati recreative si educatie - Sf. Pantelimon” din Bucuresti.

Ca si psiholog, am lucrat cu numerosi clienti si am inteles complexitatea diferitelor probleme psihologice cu care oamenii se confrunta. Abordarea mea se bazeaza pe ideea ca psihoterapeutul trebuie sa fie prietenos, disciplinat dar si flexibil, astfel incat sa-si insoteasca clientii pe drumul catre rezolvarea problemelor emotionale, atat din trecut cat si din prezent si sa poata pasii catre un viitor increzator si luminos.

Ma pot caracteriza ca un psiholog care se bazeaza pe neutralitate, interactivitate si flexibilitate in sedintele de terapie, oferind suport si feedback practic clientilor. Integrez terapii sistemice, narative si strategice oferind astfel sedinte de psihoterapie personalizate fiecarui client in parte."