File din jurnal - Go Fun Yourself

Motto - Copilul râde:

"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".

Tânărul cântă:

"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".

Bătrânul tace:

"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".

File din jurnalul Vienelei - „Go Fun Yourself”

27. 09. 2013. Stau alaturi de M. in statie si bat nerabdatoare din picior. Il privim amandoua pline de speranta. Ochii lui verzi, migdalati, stau fixati pe rabla de un albastru metalizat, parca intrebandu-se daca sa ii tulbure sau nu letargia in care pare cazuta. Stiu, din experienta celor 18 ani de viata, ca vocea-mi calda, zambetul inocent si pieptul generos au o fantastica putere de convingere asupra baietilor. Poate reusesc sa il induplec. Suntem grabite, autobuzul tocmai a plecat din statie, iar lui ii arde de glume. Ii vad mana dreapta cum se intinde spre nasturele urias ce imi orneaza bluza. Il atinge cu un varf de deget. Fierb, fierb de nervi. L-as plesni peste mutra asta obraznica. Oare ne mai duce in centru daca ma dau un pas in spate si il cert? Poate ca voi avea si eu masina mea candva si ii voi arata ca te poti purta si altfel cu prietenii... 

Case din lemn

Stateam lungita in pat, cu ochii inchisi, si ascultam cum mama imi citea din cartile de povesti. Una dintre povestile mele preferate era cea cu Hansel si Gretel, cei doi copilasi abandonati de parinti in padure si ajunsi din intamplare la casuta de turta dulce a batranei vrajitoare. Ori de cate ori povestea ajungea la casuta din turta dulce si geamuri de zahar, imaginatia mea o lua razna si in fata ochilor vedeam o casa parca din lemn, caci mie intotdeauna mi s-a parut ca turta dulce seamana la culoare si textura cu lemnul bun, de calitate. Pana si acum, in timp ce scriu, memoria imi retrezeste acele amintiri, iar gandul meu construieste iar si iar casa din lemn din povestea mea preferata. 

Vad in fata ochilor o casa din lemn, cubica, de un maroniu cald si dulce, asa cum doar turta dulce poate sa fie, ii vad ramele de geam taieta in jeleu de culoarea lemnului de stejar si geamurile ce parca sclipesc, acoperite cu perdele din bezele, imbiind copiii sa le sparga si sa le manance. Ce frumoasa este copilaria, ce recunoscatoare le sunt scriitorilor care si-au lasat imaginatia sa zboare si au notat totul pe hartie, pentru ca fiecare copil al lumii sa se poata bucura de ceea ce mintea lor fecunda a scos la lumina.

Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care astazi, adult fiind, iubesc casele din lemn si visez la ziua in care voi avea propria mea casuta. Chiar de curand mi-am aruncat ochii pe un site, dornica sa aflu un pret pentru case din lemn, sa imi fac o idee, caci mi-ar placea sa lupt pentru a avea asa ceva. Sigur, in privinta pozitionarii, gandul meu este impartit in doua: pe de o parte mi-ar placea sa am casa din lemn chiar in padure, asa cum era in povestea cu Hansel si Gretel, iar pe de alta parte imi dau seama a nu ar fi chiar practic sa locuiesc in pustietate, fara acces rapid la tot ceea ce inseamna lumea moderna. 

Mi-ar placea sa aflu si alte pareri. Nu pentru a primi o confirmare legata de casele din lemn, caci asta stiu deja ca imi plac si imi doresc din toata inima, ci doar pentru a afla din ce motive va plac si care sunt motivele pentru care v-ati dori sa va cumparati o casa din lemn. 

Amintiri din vacanta

Din fiecare vacanta petrecuta in afara casei mi-am adus cate o mica amintire, care sa dainuie peste ani si sa imi trezeasca in suflet sentimentele pe care le-am avut in acele zile de relaxare. Cu timpul, s-au adunat multe, s-au amestecat intre ele si astazi cu greu reusesc sa imi amintesc de unde este o anumita scoica, o pietricica