Bradul cu miros de munte - poezie

Bradul cu miros de munte,

Trei stelute are-n frunte.

Singurel le-am desenat

Si frumos le-am colorat.

Iar pe ramuri, cate trei,

Am pus veseli clopotei

Care canta: cling, cling, clang,

Mos Craciun soseste-n prag!

Dupa ce am pozat cativa brazi intr-un cartier vecin, mi-am amintit de una dintre poeziile pe care Ionut le-a avut de invatat cand era la gradinita, pentru o serbare. Bradul cu miros de munte... Cum de mi-au revenit versurile acestei poezii in memorie,

Unde poti comanda insigne personalizate

INSÍGNĂ, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne. Definitia din DEX nu ma multumeste. Mi se pare mult prea simplista pentru un obiect ce poate transmite atat de multe, cu toate ca este mititel. Sa va dau un exemplu, cel mai la indemana pe care il am. In cadrul campaniei Copilul, protector al animalelor am oferit copiilor implicati cate o diploma si o insigna personalizata. Si-au facut poze cu insigna prinsa in piept, am mers cu ea la scoala sau gradinita, au povestit tuturor cat de mult iubesc ei animalele si cat de mult le-a placut sa deseneze pentru a sensibiliza adultii cu privire la protectia acestor fiinte. Pe cand ma intorceam de la posta, m-am intalnit cu o batranica ce imi este vecina si cu nepotelul sau, care are in jur de sase anisori. Intr-un acces de darnicie i-am oferit o insigna pe care bunica i-a prins-o in piept. Va rog sa ma credeti ca micutul nu a vrut sa mai intre in casa. A tinut mortis sa dea o tura de cartier, ca toata lumea sa il admire si sa il intrebe ce este cu insigna prinsa in piept. Tot atunci mi-a povestit ca are si el o catelusa, ca iubeste si pisicile si a promis ca le va hrani si apara mereu. Asta consider eu ca inseamna o insigna: pe langa faptul ca este un obiect mititel bun de purtat in piept, este un stimulent, un simbol cu care oricine se poate mandri. 

Acest lucru se aplica si in cazul adultilor, nu doar al copiilor. O insigna personalizata

Jucarii din materiale textile

Se apropia ziua de nastere a baiatului meu, iar eu aveam o problema grava cu banii. Un necaz abatut din senin asupra noastra imi golise portofelul, ma lasase datoare si in imposibilitatea de a-i cumpara ceva copilului, sa simta si sa isi aminteasca mereu ca la varsta de 5 ani a primit cadouri pe gustul sau. M-am invartit, m-am rasucit si pana la urma mi-a venit ideea salvatoare: timp de o luna am muncit pe ascuns, cand el era la gradinita sau cand dormea. I-am facut in jur de 15 jucarii din materiale textile, desi pe atunci nu aveam habar daca exista o tehnica anume. Am lasat imaginatia sa faca ce a vrut si asa i-am putut oferi copilului, de ziua lui, un pinguin urias, cu care s-a jucat pana prin clasa a V-a, un rechin cu o gura imensa, in care puiul meu obisnuia sa isi ascunda jucariile mici, o pisica neagra careia ii tot cadea codita, o masina, o maimutica pe care nu am mai umplut-o cu nimic si pe care el a folosit-o mereu exact cum vazuse la teatrul de papusi, o omida simpatica si o caracatita pe care o lua oriunde cu el. 

Marele meu regret este ca nu am pastrat nici macar una dintre acele jucarii din materiale textile,

Bijuterii handmade

Cand aveam copilul mic simteam permanent nevoia de a lucra ceva, de a mesterii diverse jucarii, obiecte necesare in casa sau chiar bijuterii hand made, de parca o putere mai presus de mine mi-ar fi soptit sa profit de acea perioada plina de creativitate. Dupa cum mi s-a dovedit mai tarziu, nu am reusit sa ma mai intalnesc in viata cu o asemenea perioada incarcata de dorinta de a face lucruri cu mana mea, de a inventa si a realiza jucarii pentru puiul meu si bijuterii pe care sa le folosesc eu sau pe care sa le ofer cadou prietenelor mele. Probabil in acea vreme aveam si mult mai mult timp liber, mai ales ca nu eram utilizator de calculator sau internet. 

Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, iar timpul meu pare sa zboare cu o viteza incredibila, ce ma ameteste de multe ori. In luna noiembrie a acestui an am intrat intr-un joc alaturi de alte bloggerite, convinsa fiind ca intr-o luna voi reusi sa fac ceea ce mi-am propus, ca voi pregati un cadoua hand made secret pentru fata pe care picasera sortii. Ei bine, nu a fost deloc asa. In primul rand ca nu reuseam sa ma decid ce anume sa pregatesc, in asa fel incat cadoul meu sa i se potriveasca si sa contina ceea ce parea sa isi doreasca. As fi vrut sa ii fac ceva bijuterii handmade,

Carti pentru copii

Multi, tot mai multi sunt cei care sustin ca nimeni nu mai citeste carti pentru copii, ca nici un copil nu mai iubeste lectura si nu se mai arata interesat de ceea ce cartile i-ar putea oferi: povesti, invataminte, informatii noi. Probabil ca au dreptate. 

Dar, oameni buni, va dati seama ca vina o purtam chiar noi? Noi, adultii, cei care ar trebui sa le inoculam copiilor dragostea pentru carti, sa le fim exemplu nu doar prin vorba, ci si prin fapta. E usor sa blamezi copiii, tineretul, mai ales cand nu esti parinte sau cand nu ti-ai dat interesul in aceasta privinta. 

Haideti sa ne gandim o clipa la ceea ce spunem si la ceea ce facem noi, adultii. Ne bucuram de tot ceea ce stiinta si tehnologia au adus in viata noastra, incepand cu internetul. Noua, adultilor, ne place sa ne jucam la calculator, sa socializam cu persoane aflate la mii de kilometri de noi, sa ne prefacem ocupati cand ratacim pe internet.

Daca un copil face acest lucru, ne grabim sa ii punem etichete, sa il blamam, sa il judecam. De ce, dragi parinti, nu ar avea si el aceleasi drepturi ca si noi? Iar daca vrem sa il vedem citind carti pentru copii si nu glume pe facebook, de ce nu ii cumparam, de ce nu ne bagam si noi seara in pat cu o carte in mana, pentru a fi cel mai bun si mai la indemana exemplu pentru micutii nostri? 

De ce le neglijam aceasta parte din educatie, ca mai apoi sa spunem ca "tineretul din ziua de azi..." nu stiu ce face sau nu face? Chiar si profesorii au partea lor de vina. Ma uitam asta-vara la lista primita de nepoata mea de la doamna invatatoare. Avea trecute pe acea lista in jur de 50 de carti pentru copii,

toate musai de citit in vacanta de vara. 

Pai sa ma ierte cel de sus, dar nici eu, adult, nu pot citi 50 de carti in trei luni de zile, mai ales daca ne gandim ca fiintele umane mai au si alte treburi pe pamant, nu doar sa stea cu cartea in mana, oricat ar fi de placut si de educativ.

Oare de ce nu le trece prin cap parintilor si invatatorilor sa faca mici rezumate cartilor si sa lase la libera alegere a copiilor ceea ce vor sa citeasca? Poate unii se vor arata interesati sa citeasca Biblia pentru copii, pe altii ii vor atrage povestile lui Creanga, poate ca unii isi vor dori sa afle mai multe despre aventurile lui Tom Sawyer, iar altii il vor indragi pe Colt alb. 

Cine suntem noi, sa decidem ceea ce trebuie sa citeasca un copil sau altul? Ne dam seama ca fiecare dintre cartile pentru copii citite de micutii nostri ii vor influenta, le vor schimba perspectiva asupra vietii si le vor modela personalitatea? Cu ce drept alegem noi pentru ei, in loc sa le lasam libertatea de a alege ceea ce ii atrage? 

Nu cumva si acesta este unul dintre motivele pentru care copiii "din ziua de azi" refuza sa citeasca? Cum as putea cere copilului sa citeasca poezii de Baudelaire, cand el se simte mai atras de cartile sf scrise de Stanislaw Lem? Normal ca nu va citi ceea ce ii cer, ba chiar va prinde ura fara de carti...

Dragi parinti, dragi educatori, nu mai obligati copiii sa citeasca, ci vorbiti-le cu drag despre carti pentru copii, faceti-le rezumate ale cartilor si lasati ca fiecare dintre ei sa aleaga c e vrea sa citeasca!

Mobila pentru tineret, sfaturi pentru parinti

Am observat un lucru ciudat la romani si nu imi pot explica daca acest lucru se intampla din cauza ca oamenii nu au bani sau din cauza ca nu isi dau seama de importanta lucrului facut la timpul sau. Despre ce este vorba? As dori sa vorbim astazi despre Click si despre parintii care nu acorda importanta acestui aspect. Foarte multe persoane isi mobileaza casele la inceputul relatiei si as spune ca este ceva normal, caci asa pot imbina gusturile, pot decide impreuna cum va arata cuibul in care isi vor petrece viata si in care isi vor creste copii. Multi se preocupa intens de pregatirea camerei copilului, atunci cand acesta isi anunta aparitia. Mi-e drag sa ma uit la prospatele mamici cum aranjeaza diverse patuturi, jucarioare, perdelute si chiar desene pe pereti, ca dormitorul micutului sa fie ca un peisaj dintr-un basm. Le apreciez si le respect pentru acest lucru.

Dar ce se intampla mai tarziu cu parintii chiar nu imi pot explica, desi incerc. Copii cresc rapid, viata lor se schimba, li se formeaza personalitatea, li se deschid noi orizonturi si isi formeaza propriile gusturi. Sunt atat de putini parintii care iau in calcul aceste aspecte cand fac modificari prin casa.

Carti de psihologie, un ajutor in cresterea copilului

Dupa ce am devenit mama, intreaga mea viata s-a schimbat, de la tabieturile mai mult sau mai putin ciudate pe care le aveam si pana la mentalitate. Gandeam in alt fel, reactionam in alt fel, ma purtam diferit fata de cum ma purtasem pana atunci. Inca nu incepusem sa citesc carti de psihologie, asa ca ma ghidam dupa instinctul matern, care imi soptea cum sa reactionez in anumite situatii, cum sa imi inteleg copilul si cum sa il abordez pentru a-l ajuta sa creasca sanatos si fericit. Acum, privind in urma, imi spun ca am fost destul de norocoasa. Am intuit destul de corect nevoile pe care le avea, am reactionat destul de bine in cele mai multe situatii, lucru pe care mi l-as dori pentru toate mamicile si copiii din lume. 

File din jurnal - Go Fun Yourself

Motto - Copilul râde:

"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".

Tânărul cântă:

"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".

Bătrânul tace:

"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".

File din jurnalul Vienelei - „Go Fun Yourself”

27. 09. 2013. Stau alaturi de M. in statie si bat nerabdatoare din picior. Il privim amandoua pline de speranta. Ochii lui verzi, migdalati, stau fixati pe rabla de un albastru metalizat, parca intrebandu-se daca sa ii tulbure sau nu letargia in care pare cazuta. Stiu, din experienta celor 18 ani de viata, ca vocea-mi calda, zambetul inocent si pieptul generos au o fantastica putere de convingere asupra baietilor. Poate reusesc sa il induplec. Suntem grabite, autobuzul tocmai a plecat din statie, iar lui ii arde de glume. Ii vad mana dreapta cum se intinde spre nasturele urias ce imi orneaza bluza. Il atinge cu un varf de deget. Fierb, fierb de nervi. L-as plesni peste mutra asta obraznica. Oare ne mai duce in centru daca ma dau un pas in spate si il cert? Poate ca voi avea si eu masina mea candva si ii voi arata ca te poti purta si altfel cu prietenii... 

Case din lemn

Stateam lungita in pat, cu ochii inchisi, si ascultam cum mama imi citea din cartile de povesti. Una dintre povestile mele preferate era cea cu Hansel si Gretel, cei doi copilasi abandonati de parinti in padure si ajunsi din intamplare la casuta de turta dulce a batranei vrajitoare. Ori de cate ori povestea ajungea la casuta din turta dulce si geamuri de zahar, imaginatia mea o lua razna si in fata ochilor vedeam o casa parca din lemn, caci mie intotdeauna mi s-a parut ca turta dulce seamana la culoare si textura cu lemnul bun, de calitate. Pana si acum, in timp ce scriu, memoria imi retrezeste acele amintiri, iar gandul meu construieste iar si iar casa din lemn din povestea mea preferata. 

Vad in fata ochilor o casa din lemn, cubica, de un maroniu cald si dulce, asa cum doar turta dulce poate sa fie, ii vad ramele de geam taieta in jeleu de culoarea lemnului de stejar si geamurile ce parca sclipesc, acoperite cu perdele din bezele, imbiind copiii sa le sparga si sa le manance. Ce frumoasa este copilaria, ce recunoscatoare le sunt scriitorilor care si-au lasat imaginatia sa zboare si au notat totul pe hartie, pentru ca fiecare copil al lumii sa se poata bucura de ceea ce mintea lor fecunda a scos la lumina.

Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care astazi, adult fiind, iubesc casele din lemn si visez la ziua in care voi avea propria mea casuta. Chiar de curand mi-am aruncat ochii pe un site, dornica sa aflu un pret pentru case din lemn, sa imi fac o idee, caci mi-ar placea sa lupt pentru a avea asa ceva. Sigur, in privinta pozitionarii, gandul meu este impartit in doua: pe de o parte mi-ar placea sa am casa din lemn chiar in padure, asa cum era in povestea cu Hansel si Gretel, iar pe de alta parte imi dau seama a nu ar fi chiar practic sa locuiesc in pustietate, fara acces rapid la tot ceea ce inseamna lumea moderna. 

Mi-ar placea sa aflu si alte pareri. Nu pentru a primi o confirmare legata de casele din lemn, caci asta stiu deja ca imi plac si imi doresc din toata inima, ci doar pentru a afla din ce motive va plac si care sunt motivele pentru care v-ati dori sa va cumparati o casa din lemn. 

Cand si cum introduci mancarea solida in alimentatia bebelusului?

Mamicile aflate la prima nastere sunt de obicei mai speriate in ceea ce priveste alimentatia si
ingrijirea bebelusului. Este un lucru normal sa ajunga sa se intrebe daca fac bine aceste lucruri,
deoarece vor sa le ofere micutului lor ingrijirea potrivita.

In randurile urmatoare voi prezenta cateva sfaturi legate de alimentatia copilului peste 6 luni,
adica varsta la care se introduc primele mancaruri solide. In Timisoara gasiti mancare pentru
copii la Selgros - produse gata sa fie servite. Deci, din punct de vedere al prepararii, mamicile
nu vor avea mari batai de cap.
Cand stii ca bebelusul poate sa manance mancare solida?
Exista cateva semne prin care iti vei da seama ca bebelusul poate sa manance alimente solide.

Pirogravura

Pirogravura este tehnica prin care se decoreaza suprafete de lemn, piele, os, etc, folosind un instrument ascutit la varf, inrosit in foc sau cu ajutorul unui termocauter. Cand eram copil, de multe ori am lucrat cu tatal meu in bucatarie, folosind tehnici rudimentare, pentru a transforma o banala bucata de lemn intr-o piesa interesanta, avand gravuri

Ce poti face cu bidoanele vechi

Probabil si voi v-ati intrebat uneori, ca si mine, ce se poate face cu bidoanele vechi care raman de la produsele de curatat, caci unele au forme si culori interesante. Astazi va voi arata o poza gasita pe pinterest, care va va da idei despre ceea ce se poate face dintr-un banal bidon de plastic.

Îmi vreau viața înapoi!

Dragă Moș Crăciun,

Sunt zece ani de când nu ți-am mai scris, zece ani lungi, în care i-am lăsat pe toți să își imagineze că nu mai cred în tine, că îmi ajunge ceea ce am.

Un copil, un vis, o mașină

"...Vienela, blogger, este începând de astăzi ambasador al competiției Dream Car Art Contest, însărcinat cu promovarea concursului în rândul