Ghivece cu flori

Am avut o lunga perioada din viata casa plina de ghivece cu flori. Inca imi este dor (si doare) de acea vreme. Traiam cu senzatia ca sunt undeva in salbaticie, inconjurata de mult verde si de aer curat. De cand locuiesc in acest apartament am inteles ca trebuie sa renunt la flori (la cele care nu renuntasera inca la mine), caci nu le merge deloc bine, in parte din cauza soarelui ce refuza sa intre in casa noastra, in parte pentru ca nu mai am timpul si cheful de altadata. In plus, de aproape un an in casa mea au aparut, rand pe rand, trei pisicute cu mare chef de joaca. Nici macar un buchet de zambile nu mai pot tine in casa. Florile pe care mi le cumpara sotul meu le gasesc dimineata roase si imprastiate prin toata casa, motiv pentru care am decis sa renunt la orice planta, sa le admir doar in natura. 

Bijuterii romantice de la LaFemmeCoquette

Aud uneori in jurul meu vorbindu-se despre romantism. Unii o fac cu emotie in glas, adevarati visatori indragostiti de iubire, altii incearca sa para detasati complet de aceasta notiune si de tot ceea ce implica ea. Daca ne dorim romantism, il putem gasi oriunde in jurul nostru, in filme, in carti, in muzica, in natura, ba chiar si in bijuteriile de la LaFemmeCoquette. Cand am vorbit prima data despre romantismul bijuteriilor, prietene mele s-au uitat ca la una scapata de la Marte, asta ca nu nu spun ceva mai rau de atat. Ce inseamna bijuterii romantice? m-au intrebat ele nedumerite si totodata foarte curioase. Mi-a fost greu sa le explic in cuvinte ceea ce intuiam cu sufletul, insa am reusit pana la urma. 

Pentru mine, o bijuterie poate fi romantica prin forma, materialul sau culoarea pe care le are sau poate fi romantica prin ceea ce doreste sa transmita, prin destinatia pentru care a fost conceputa, prin felul in care este oferita.

Despre strada mea

Am dat intamplator prin blogosfera peste o leapsa de demult si m-am decis sa intru in joc. Strada mea, aceasta era tema. Cumva, aceasta leapsa m-a facut sa descopar faptul ca incep sa ma acomodez (dupa mai bine de 8-9 ani) cu locul in care imi traiesc viata, desi nu as fi crezut ca se va mai intampla vreodata. Ma simteam atat de ancorata in trecut in aceasta privinta, incat toate visele mele erau legate de vechia casa, de locurile unde am copilarit. Atunci cum de mi-a venit sa scriu despre strada pe care locuiesc acum? E drept, nu am scris chiar de bine, pentru ca nu este bine, nu este chiar ce mi-as dori, insa am recunoscut ca as putea ajunge sa iubesc aceasta strada, caci ea mi-a adus in viata un nou zambet, zambetul amuzat, iubitor si ingaduitor pe care il afisez cand imi vad pisicutele. 

Verighete din argint

Povestea lor de dragoste ar putea fi povestea oricarei perechi, insa fericirea care inca li se citeste in ochi, la peste 20 de ani de la casatorie, rar poate fi vazuta la alte cupluri, chiar si cu mai putini ani de mariaj in spate. S-au cunoscut in liceu, s-au placut inca din prima clipa, au devenit in curand nedespartiti, si-au declarat iubire vesnica si au luptat cu intreaga omenire pentru dragostea lor. De cum au terminat scoala s-au decis sa se casatoreasca, desi parintii lor aveau alte planuri pentru ei si nu erau dispusi sa le incurajeze "nebunia". Nici unul dintre ei nu a mers mai departe, la facultate, desi invatasera bine intotdeauna si sansele pareau sa le surada.

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Aprind lumina in camera micuta si razele ei imi arata, in oglinda, un pipernicit cu ochi tristi, cu obrazul inverzit, cu spatele incovoiat de poveri pe care nu le-am cerut si nici nu le-am dorit vreodata. Ma uit in urma, la vremea cand eram tanar si plin de sperante... Traiam un vis frumos, un vis de care ma legasem sufleteste si pentru care credeam ca pot lupta pana in panzele albe. Nu a fost asa. Fata care ma ingrijeste si-a luat un angajament pe care nu l-a putut duce la capat. S-a crezut mai viteaza decat este, uitand ce lunga este calea ce merge de la vorba la fapta. Intai mi-a aruncat pe umeri povesti nemuritoare despre masini plutitore, deodorante fenomenale, lactate ce trezesc visuri si despre ape atat de pure incat nici ingerii nu indraznesc sa le pangareasca. Crezand ca umilinta nu-i destula, m-a invelit in lenjerii de pat mai mici sau mai mari, reci si impersonale. 

Kit gel uv pentru salon de infrumusetare

Am avut o vecina cu cativa ani mai mica decat mica, o pustoaica ce imi era draga si cu care stateam mult la povesti atunci cand ni se ivea ocazia. Era inca la liceu si invata bine, atat de bine incat toti erau convinsi ca va urma o facultate si va ajunge mare in viata. Va puteti inchipui uimirea noastra la aflarea vestii ca fata nu vrea sa dea la facultate, ci viseaza sa se faca manichiurista, pentru ca este singurul lucru din lume care ii place cu adevarat si pentru ca (dupa cum sustinea ea) este o meserie banoasa, de viitor. Pentru mine, cel putin la acea vreme, o doamna care imi face manichiura este doamna cu manichiura si atat, chiar daca la final, cand unghiile mele arata foarte bine, ii bag in buzunarul halatului banii pe care i-am castigat cu sudoare in cateva zile de munca. 

Mobila pentru tineret, sfaturi pentru parinti

Am observat un lucru ciudat la romani si nu imi pot explica daca acest lucru se intampla din cauza ca oamenii nu au bani sau din cauza ca nu isi dau seama de importanta lucrului facut la timpul sau. Despre ce este vorba? As dori sa vorbim astazi despre Click si despre parintii care nu acorda importanta acestui aspect. Foarte multe persoane isi mobileaza casele la inceputul relatiei si as spune ca este ceva normal, caci asa pot imbina gusturile, pot decide impreuna cum va arata cuibul in care isi vor petrece viata si in care isi vor creste copii. Multi se preocupa intens de pregatirea camerei copilului, atunci cand acesta isi anunta aparitia. Mi-e drag sa ma uit la prospatele mamici cum aranjeaza diverse patuturi, jucarioare, perdelute si chiar desene pe pereti, ca dormitorul micutului sa fie ca un peisaj dintr-un basm. Le apreciez si le respect pentru acest lucru.

Dar ce se intampla mai tarziu cu parintii chiar nu imi pot explica, desi incerc. Copii cresc rapid, viata lor se schimba, li se formeaza personalitatea, li se deschid noi orizonturi si isi formeaza propriile gusturi. Sunt atat de putini parintii care iau in calcul aceste aspecte cand fac modificari prin casa.

Furia, o emotie coplesitoare, se vindeca in comunitate

Motto: "A tine furia in tine e ca si cum ai prinde in palma un carbune incins pe care voiai sa il arunci in cineva. Tu vei fi cel ce se va arde!"- Buddha

Imi bate ploaia pe obraz sau plang tacut, langa fereastra ce da spre lume? Las genele si buzele sa tremure usor, pana cand simt ca se linistesc singure. Cu ochii inchisi, intind mana spre nemarginire, incercand sa imi dau seama daca mai este acolo sau daca drumul s-a sfarsit. Ating poteca plina de Emotii si zambesc trist. Privesc inapoi; printre copaci falnici si ierburi pipernicite vad calea ce am urmat-o/urcat-o pana aici. Bucurie, mandrie, teama, invidie, tristete, neliniste, manie, iubire, pe toate le-am incercat, pipaindu-le cu sufletu-mi, mereu inconjurata de prieteni. Inima, flamanda de dragoste si frumos, le-a inghit, hulpava. Fiecare noua emotie o ajuta sa creasca, si iar sa creasca, precum un balon umflat cu aer. Credeam ca intr-o zi isi va lua zborul spre nemarginire si ca ma va lasa in urma, asa cum in urma raman mosnegii cand merg spre parculete cu nepotii.

Carti de psihologie, un ajutor in cresterea copilului

Dupa ce am devenit mama, intreaga mea viata s-a schimbat, de la tabieturile mai mult sau mai putin ciudate pe care le aveam si pana la mentalitate. Gandeam in alt fel, reactionam in alt fel, ma purtam diferit fata de cum ma purtasem pana atunci. Inca nu incepusem sa citesc carti de psihologie, asa ca ma ghidam dupa instinctul matern, care imi soptea cum sa reactionez in anumite situatii, cum sa imi inteleg copilul si cum sa il abordez pentru a-l ajuta sa creasca sanatos si fericit. Acum, privind in urma, imi spun ca am fost destul de norocoasa. Am intuit destul de corect nevoile pe care le avea, am reactionat destul de bine in cele mai multe situatii, lucru pe care mi l-as dori pentru toate mamicile si copiii din lume. 

Dezumidificator casnic si industrial

Am scris de curand pe celalalt blog despre dezumidificator casnic si industrial, despre beneficiile pe care aceste aparate le aduc in viata noastra si am observat ca imi vine foarte mult trafic datorita informatiilor pe care articolul le ofera, semn ca oamenii sunt interesati sa scape de umezeala excesiva din casa. Din acest motiv m-am decis sa scriu si aici cateva cuvinte, pentru ca cititorii mei sa stie unde pot gasi dezumidificator casnic sau industrial, ce este un purificator si cand se utilizeaza. Pentru a afla toate aceste detalii, este suficient sa dati clic aici, pe dezumidificator casnic sau industrial. Nu uitati ca toamna este anotimpul cu cea mai mare umiditate atmosferica, iar organismul uman lupta din greu pentru a se proteja de aerul prea umed din incaperi, case, institutii. De ce sa nu ii dam o mana de ajutor, cumparand un simplu dezumidificator?

Comunitate online - virtualul mutat in real

Cu aproape trei ani in urma imi dadeam demisia de la serviciu si imi deschideam primul blog, fascinata de posibilitatile nelimitate pe care internetul mi le oferea si de comunitatea faina pe care o descopeream umbland pas cu pas prin blogosfera. Parea o lume noua, o lume diversa, asa cum este si cea offline, dar lipsita de pericolele si rautatile pe care fiecare dintre noi le intalneste zilnic in viata reala (cel putin asa credeam pe atunci). Aici ma simteam in elementul meu, aici imbinam utilul cu placutul, aici descopeream oameni care imi semanau, care aveau aceleasi pasiuni si aceleasi nazuinte. Aici inca ma simt "acasa", intre prieteni, intr-o adevarata comunitate unita la bine si la rau.

Timpul se scurgea pe nesimtite, impartit intre glume spirituale, implicari in diverse campanii de responsabilizare, lecturi, arome si povesti de viata. Nu mai eram singura. Traiam printre oameni care imi intelegeau framantarile, imi alimentau visurile, imi impartaseau crezurile. Pe nesimtite cadeam in capcana nefasta a internetului, dezvoltand o dependenta tot mai greu de controlat si stopat.

Teama de a purta pantofi de dama cu toc inalt

De-a lungul multilor ani de viata traiti pana acum, am purtat tot felul de pantofi de dama, de la modele extrem de simple si pana la modele foarte complicate, la care niste muncitori probabil lucrasera din greu. Imi amintesc si acum cu oroare cat m-am chinuit cu prima pereche de balerini, cu 30 de ani in urma. Erau confectionati dintr-o piele teapana, care nu permitea piciorului sa stea lejer. Pe vremea aceea adoram (si aveam timp) sa ma plimb ore intregi pe strazi, fara tinta si fara graba. Abia cand am ajuns acasa am descoperit ca balerinii mei erau plini de sange. Pe nesimtite imi facusera o rana urata, care sangerase tacut. Din acest motiv am evitat multa vreme sa mai port balerini, desi am vazut modele interesante, lucrate din piele moale. 

Prima pereche de pantofi de dama cu toc am incaltat-o pe la varsta de 21 de ani. Nu eram obisnuita sa merg chinuita, nu stiam cum sa ii port pentru a ma simti confortabil. Dupa cateva ore de stat incaltata cu ei, pe drumul de intoarcere, am lasat orice fel de mandrie feminina si m-am descaltat in plin centrul orasului. Nu stiu ce impresie am facut mergand cu pantofii in mana si cu picioarele goale, insa mult timp am evitat sa mai incalt pantofi cu toc inalt

File din jurnal - Go Fun Yourself

Motto - Copilul râde:

"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".

Tânărul cântă:

"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".

Bătrânul tace:

"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".

File din jurnalul Vienelei - „Go Fun Yourself”

27. 09. 2013. Stau alaturi de M. in statie si bat nerabdatoare din picior. Il privim amandoua pline de speranta. Ochii lui verzi, migdalati, stau fixati pe rabla de un albastru metalizat, parca intrebandu-se daca sa ii tulbure sau nu letargia in care pare cazuta. Stiu, din experienta celor 18 ani de viata, ca vocea-mi calda, zambetul inocent si pieptul generos au o fantastica putere de convingere asupra baietilor. Poate reusesc sa il induplec. Suntem grabite, autobuzul tocmai a plecat din statie, iar lui ii arde de glume. Ii vad mana dreapta cum se intinde spre nasturele urias ce imi orneaza bluza. Il atinge cu un varf de deget. Fierb, fierb de nervi. L-as plesni peste mutra asta obraznica. Oare ne mai duce in centru daca ma dau un pas in spate si il cert? Poate ca voi avea si eu masina mea candva si ii voi arata ca te poti purta si altfel cu prietenii... 

Poveste cu ursitoare de botez

Daca ar fi sa scriu intr-o zi o poveste bazata pe fapte reale despre ursitoare, probabil ca as incepe cu cele venite la capataiul meu in ziua de 11 septembrie, cand am venit pe lume. Nu, nu va imaginati ca am avut 

ursitoare botez ieftine, caci pe atunci ele nu existau decat in povestile Contesei de Segur, in basme si in datinile pastrate din tata in fiu. Pe atunci nu existau firme care sa ofere, la nastere sau la botez, fete costumate in ursitoare, decat poate prin satele unde oamenii tin la traditie. Dar mi-as imagina ca atunci cand am venit pe lume cu un strigat victorios care aproape ca a speriat-o pe mama mea, ursitoarele erau la datorie, nevazute si neauzite, si ca ele mi-au stabilit traseul pe care sa il urmez in viata, au facut diverse planuri pentru mine si mi-au rezervat tot ce era de rezervat pentru mine.

Stind deja cum a decurs viata mea de pana acum, mi-ar fi usor sa astern pe foaie o poveste despre suisuri si coborasuri, despre cum mi-a fost ursit la botez

Ulei de motor

Treaba merge ca unsa! Sigur, dar numai daca ai ulei de motor de la autolubricants.ro, imi raspunde el zambind atotcunoscator. Zambesc si eu, constienta ca asta este un soi de "gluma de autobaza", dupa cum avea mama mea obiceiul sa spuna, o gluma pe care doar baietii o gusta, caci ei se pricep la masini, la tipuri de uleiuri si la alte mecanisme ce ajuta masinile sa functioneze la capacitate maxima. De fapt, discutia noastra, desi era despre masini, nu prea avea legatura cu uleiul de masina, ci cu un concurs al camionagiilor, undeva in Mongolia. Urmarisem o emisiune tv si acum discutam pe marginea ei. Oamenii lucrau in echipe de cate doi, pe niste camioane antice si primeau diverse joburi pe care trebuiau sa le duca la implinire in timp record, acumuland astfel puncte.

Ce este fericirea

Am avut candva un iubit care obisnuia sa ma intrebe, de zece ori pe zi, daca sunt fericita alaturi de el. Credeam ca il iubesc si poate chiar asa era, iar asta ma facea sa ii raspund intotdeauna ca da, sunt fericita. In sinea mea, cautam sa inteleg ce este fericirea, convinsa fiind ca la mine nu a ajuns. Le auzeam pe prietenele mele spunand ca sunt fericite si ma comparam cu ele. Ce primesc aceste fete in plus fata de mine? Ce simt ele atunci cand sustin acest lucru? Mie de ce nu imi este dat sa fiu fericita? M-au framantat mult timp aceste intrebari. Mult timp m-am crezut defecta. Eram foarte tanara, iar fericirea inseamna pentru mine o stare permanenta de beatitudine ce cu greu poate fi atinsa de muritori. 

Timpul a trecut, eu m-am maturizat, fericirea a capatat alt chip.

Coduri de bare

Corina se angajase de mică la o tonetă de ziare din centrul oraşului. Avea nevoie de bani pentru a-şi putea întreţine mama bolnavă şi frăţiorul, însă fără prea multă şcoală opţiunile îi fuseseră limitate. Spre norocul ei, măcar viaţa la acea tonetă a fos

Informatii despre aparatele de aer conditionat

Toata lumea discuta despre aparatele de aer conditionat, toti incercam sa ne bucuram de ceea ce au schimbat ele in vietile noastre, insa putini cauta sa afle ce sunt aceste aparate, cand au aparut si cum au schimbat ele lumea. Sincera sa fiu, nici eu nu stiam prea multe pana de curand, desi le tot ridic in slavi si ma folosesc de beneficiile unui trai racoros, datorita lor. Cautand informatii despre aparatele de aer conditionat, am aflat ca ideea de racire a aerului in spatiile inchise este extrem de veche si a aparut pentru prima data in Egipt, sub forma unui sistem de apeducte ce trecea prin peretii incaperilor, facand ca apa rece sa ofere o temperatura optima pe timp de vara. 

Afland aceasta informatie, gandul m-a dus la cartea scrisa de Frank Herbert, Dune, unde fremenii aveau pesterile lor racoroase, in mijlocul desertului, datorita capcanelor de vant ce adunau apa obtinuta prin condens. Apoi mi-am amintit de perdelele de apa pe care le-am vazut prima data intr-o sticlarie. Daca nu ati avut ocazia de a vedea pana acum locul din care ne vin pe masa paharele, vazele si alte obiecte din sticla, va spun eu ca seamana cu iadul. In aceste fabrici caldura este cu adevarat insuportabila si fara perdele de apa, aer conditionat, ventilatie sau orice alt mijloc de a raci temperatura incaperilor,

Cazare la pensiune

Ne-am intalnit cu ei absolut intamplator la munte si am ramas prieteni pentru mult timp. Isi cautau cazare pensiune, asa ca i-am invitat sa se alature grupului nostru. Noi eram cazati in cea mai frumoasa pensiune de pe Valea Prahovei (nu dau nume, ca nu au platit pentru reclama) si aveam de gand sa mai ramanem acolo cateva zile, daca vremea ar fi continuat sa fie calda. A fost una dintre cele mai frumoase si obositoare vacante

Biblia cu concordanta si explicatii

S-a introdus religia in scoli si imediat, Romania s-a impartit iar in doua, asa cum obisnuieste poporul ei de fiecare data cand un subiect nou ii invioreaza mintile pana atunci amortite. Unii au fost extrem de multumiti, caci e normal ca, intr-o tara crestina, cu copii botezati in primele luni de viata,