Ce este fericirea

Am avut candva un iubit care obisnuia sa ma intrebe, de zece ori pe zi, daca sunt fericita alaturi de el. Credeam ca il iubesc si poate chiar asa era, iar asta ma facea sa ii raspund intotdeauna ca da, sunt fericita. In sinea mea, cautam sa inteleg ce este fericirea, convinsa fiind ca la mine nu a ajuns. Le auzeam pe prietenele mele spunand ca sunt fericite si ma comparam cu ele. Ce primesc aceste fete in plus fata de mine? Ce simt ele atunci cand sustin acest lucru? Mie de ce nu imi este dat sa fiu fericita? M-au framantat mult timp aceste intrebari. Mult timp m-am crezut defecta. Eram foarte tanara, iar fericirea inseamna pentru mine o stare permanenta de beatitudine ce cu greu poate fi atinsa de muritori. 

Timpul a trecut, eu m-am maturizat, fericirea a capatat alt chip.

Obsesia fericirii- Amor stelar

Intr-un amor stelar cu propria ratiune, pornim pe drumul vietii cu un singur scop, declarat sau nu: acela de a gasi fericirea si de a ne scalda in preaplinul frumusetii sale, de a ne imbata cu ceea ce putem fura din ea. Nu stim sa luam din ea cu lingurita, picatura cu picatura, nu stim ca toata aceasta goana dupa fericire ne epuizeaza si ne rapeste insasi puterea de a ne bucura atunci cand avem sansa de a o intalni.

Aflam de mici ca peste orice rana se poate turna un balsam numit fericire, ca el rezolva orice problema si face sufletul sa vibreze usurel, intr-un ritm melodios. Pornim in cautarea fericirii, suntem obsedati de dorinta de a gasi ceea ce ni se pare ca altii au deja, fara sa intelegem ca este de fapt o iluzie, ca nimeni nu este in permanenta fericit, ca orice nimic ne poate schimba starea de spirit.

Nu realizam decat tarziu ca fericirea se prinde bob cu bob, cand metamorfoza fireasca ne trezeste la realitate, cand intelegem pe deplin ca nu tot ce zboara se mananca. Atunci ne invelim cu grija intr-o mantie ce isi ingroasa straturile clipa de clipa si speram ca acel amar ce ne indeparteaza de fericire sa nu ne mai atinga.