Cand se aprind becuri cu led

Citeam astazi la una dintre bloggeritele mele preferate despre cum a descoperit ea ca i-au fost furate de pe blog poezii si povesti, cum au fost incarcate pe scribd de catre unele persoane si cum se intreba daca ar fi cazul sa le faca reclamatie hotilor sau sa le multumeasca pentru reclama gratuita si neasteptata. In mintea mea s-au aprins imediat niste becuri cu led si m-am decis sa verific. Dupa cum ma asteptam, furasera si de la mine vreo trei articole, dintre care unul tare drag inimii mele, un articol la care am muncit vreme de cateva ore. Pentru cei care nu sunt la curent cu ceea ce se intampla pe scribd, trebuie sa spun ca unele texte nu pot fi vazute integral decat daca incarci un alt text pe site. Colega mea bloggerita scria in articolul sau ca nu ar fi rau daca ar urca si ea niste texte, ca in speranta publicarii la vreo editura risca sa nu le vada in veci publicate, mai ales ca nu este adepta publicarii de carti pe bani proprii. S-a facut lumina si in capul meu citind. De ce nu as incarca pe scribd niste texte?

Zis si facut. Aveam textele scrise, aveam becurile cu led

Nevoia de a darui

Pe la vreo 14-15 ani incepuse sa ma chinuie talentul, iar hormonii ce explodau in mine contribuiau din plin la asta. Desi nu stiam ce inseamna sa ai un prieten, un iubit, desi eram inca o copila nevinovata, inocenta pana in maduva oaselor, visam la iubire si cantam despre iubire, ba chiar scriam si versuri in care chemam iubirea. Cred acum, dupa atat de multi ani, ca pe deasupra mea plutea iubirea sub forma unui abur nevazut, dar parfumat, ce ma invaluia atunci cand ramaneam singura, in camera mea mica, aleasa special pentru ca imi dadea impresia de intimitate absoluta. Regret cu tot sufletul ca nu am pastrat nimic din acea perioada, ca intr-un moment de furie adolescentina am aruncat toate caietele pe care insirasem versuri sau povesti, pe care desensasem floricele si inimioare. De unele imi amintesc, pe altele le-am uitat rapid. Mult mai bine imi amintesc senzatia ce ma invaluia atunci cand incepeam sa scriu. Era un dor de nedescris in cuvinte, o nevoie uriasa de a darui, de a ma sacrifica, de a oferi din preaplinul unei inimi inocente.