Nu mai primesc notificari pe blog

Nu stiu cum s-a intamplat, habar nu am ce am setat gresit pe blog, dar s-a intamplat si gata. Nu mai primesc notificari pe blogul de pe .ro cand cineva pune link spre mine. Dupa ce m-am enervat zile intregi si am tot cautat sa inteleg unde e problema, astazi mi-am dat seama ca de fapt asta mi-a oferit linistea de care aveam nevoie. Habar nu am cand vreun idiot imi dedica articole, habar nu am cand tot felul de infometati imi verifica fiecare cuvant si fiecare link de pe blog, parca sperand ca asa vor pune si ei mana pe o felie de cozonac. In viata mea s-a asternut deodata o liniste buna, care imi permite sa ma concentrez pe ceea ce imi place. Nu ma mai uit nici prin spamuri. Le sterg direct. Daca vreun prieten pune link spre blogul meu, cu siguranta pot afla, caci mijloacele noastre de comunicare nu se rezuma doar la bloguri. Asadar, daca aveti pe urme cretini fara treaba pe acasa, oameni ce nu pot dormi de grija voastra si care va dedica articole, tot ce aveti de facut este sa dezactivati optiunea de a vedea cand cineva pune link spre voi.

Concurs cu premii de la Fares

Pe acest blog am organizat, cu aproape doi ani in urma, un concurs in cadrul altui concurs. Atunci am observat ca s-au adunat multi participanti, insa mi-am spus ca mare parte din ei venisera din prietenie, pentru a ma sprijini. Pe blogul de pe .ro am evitat in continuare sa organizez concursuri, in parte pentru ca nu voiam sa ofer o nimica toata (gen o carte, un pix, o punga de pufuleti), in parte pentru ca nu stiam cati oameni s-ar inscrie. Zilele trecute m-am decis sa imi iau inima in dinti si sa experimentez. Asadar, am in desfasurare un concurs cu premii de la Fares si va invit sa va inscrieti.

Cand se aprind becuri cu led

Citeam astazi la una dintre bloggeritele mele preferate despre cum a descoperit ea ca i-au fost furate de pe blog poezii si povesti, cum au fost incarcate pe scribd de catre unele persoane si cum se intreba daca ar fi cazul sa le faca reclamatie hotilor sau sa le multumeasca pentru reclama gratuita si neasteptata. In mintea mea s-au aprins imediat niste becuri cu led si m-am decis sa verific. Dupa cum ma asteptam, furasera si de la mine vreo trei articole, dintre care unul tare drag inimii mele, un articol la care am muncit vreme de cateva ore. Pentru cei care nu sunt la curent cu ceea ce se intampla pe scribd, trebuie sa spun ca unele texte nu pot fi vazute integral decat daca incarci un alt text pe site. Colega mea bloggerita scria in articolul sau ca nu ar fi rau daca ar urca si ea niste texte, ca in speranta publicarii la vreo editura risca sa nu le vada in veci publicate, mai ales ca nu este adepta publicarii de carti pe bani proprii. S-a facut lumina si in capul meu citind. De ce nu as incarca pe scribd niste texte?

Zis si facut. Aveam textele scrise, aveam becurile cu led

Cuvinte clopotei

V-am spus oare cat de tare ma fascineaza noul meu blog de pisici? Acolo scriu cu mare placere, poate si pentru ca abordez subiecte nepretentioase, fac articole scurte (nu cred ca am trei care sa depaseasca 300 de cuvinte), pun multe poze facute chiar de astea doua manute ale mele si vorbesc despre doua fiinte care imi plac maxim, care au ajuns sa faca parte din familie si sa toace finantele familiei. :)) Acolo nu caut musai cititori de bloguri, ci ma multumesc cu cititorii de poze, daca vor sa vina. E drept, nu ma oboseste acel blog, insa micul efort depus pentru un blog in plus chiar ma seaca de puteri, mai ales ca intre timp am mai gasit cateva chestii bune in care sa ma implic si incerc sa fac totul cat mai bine posibil. De unde sa imi mai ramana energie si pentru amaratele astea de bloguri secundare? As scrie mai des pe ele (poate) daca macar as reusi sa gasesc de undeva niste idei bune de dezvoltat. Dar mintea imi e prea obosita si, de cum deschid unul dintre bloguri pentru a scrie, in gand imi rasuna doar cateva cuvinte-clopotei:

De ce prefer spanacul congelat

De ce prefer spanacul congelat? Pare o intrebare stupida, insa mi-a fost pusa de cateva ori in ultimii ani, asa ca am decis sa scriu pe blog, ca toata lumea sa stie si eu sa imi amintesc atunci cand prin piata imi va face cu ochiul vreun manunchi de spanac proaspat. Totul a inceput in copilarie, cand mama ma punea sa rup cotorul fiecarei frunze, apoi sa spal spanacul in nu stiu cate ape, ca nisipul si melcii sa se scurga la canalizare. In tot acest timp copiii se jucau pe afara, alergau si tipau fericiti. Ati pregatit vreodata un manunchi de spanac? Stiti cate frunze are in el? Stiti ce plictisitor devine la un moment dat sa rupi la cotoare? 

Dupa ce am crescut, am inteles ca nu acolo se termina treburile. Spanacul trebuie oparit, taiat, gatit. Asta mai rapeste o groaza de timp si te face sa renunti la ideea ca ti-ar putea fi pofta de spanac. De ce prefer spanacul congelat?

Fac uneori niste poze...

Aveam candva un aparat de fotografiat destul de bun pentru acele vremuri. Prietenii imi spuneau ca reusesc sa fac poze interesante, insa eu, in modestia mea, replicam intotdeauna ca este doar meritul aparatului si chiar asta credeam in sinea mea. Din pacate, nu mai am poze, caci in nebunia mea de atunci le-am rupt pe toate. O lunga perioada de timp am stat fara aparat de fotografiat, iar cand am primit unul am considerat ca este mai destept decat mine (desi multi ar spune ca e un model vechi, simplu) si m-am ferit de el. 

De cand am deschis blogul de pisici, nevoia m-a impins sa fac adevarate sedinte foto cu felinele mele si cu cele intalnite pe strazi. Mi-am amintit rapid cat de mult imi placea candva sa fotografiez, iar pozele pe care le-am facut zilele astea imi dovedesc ca prietenii mei aveau probabil dreptate. Fac uneori niste poze

Un vis cu centrale termice Iasi

Am avut candva o sansa unica, de care nu am profitat si pe care o regret nespus chiar si acum, dupa 20 de ani si dupa ce toata lumea mi-a spus ca ar fi fost o alegere gresita. Am avut sansa de a cumpara o casa intr-un sat din judetul Iasi, la cativa pasi de socri mei si de toate rudele fostului meu sot. Casa era micuta, batraneasca, dar in jur avea teren mult si era pozitionata intr-o zona de o frumusete rara, cu dealuri inalte si cu un rau ce curgea cuminte peste drum, impartind satul in doua parti. Mama mea s-a opus din rasputeri, sustinand ca i se trage moartea daca isi vede nepotul mutat din Ploiesti undeva in fundul pamantului, intr-un sat uitat de lume. Tatal copilului a ramas cu gura cascata ca la dentist, apoi a strambat bine din nas si mi-a spus ca el nu se intoarce de unde a plecat, ca scopul lui in viata nu este sa curete la porci si sa arunce boabe la gaste si ca nu vrea nici pentru femeia si copilul lui o asmeenea viata.

Filmari cu camera video

In mod cu totul intamplator, in timp ce butonam de zor telecomanda in cautarea unui film oarecare, am ajuns pe un program romanesc unde tocmai se difuzau stirile. Si tot intamplator (sau nu?) stirea bomba a acelei televiziuni era ca un filmulet oarecare de pe youtube a reusit sa adune in cateva zile peste 2 milioane de vizualizari. Siderata, am ramas cu degetul pe telecomanda si cu ochii in televizor. Pe bune? Asta este stire de dat seara la televizor? Nimic mai important nu s-a intamplat in lume zilele astea, nimic care sa scoata omul din amorteala intelectuala in care ne tot scaldam de niste ani buni? Se pare ca romanilor asta le place si asta cer, caci altfel probabil nu am avea ocazia de a afla la stiri despre toti nebunii lumii care isi cumpara o camera video si se filmeaza in cele mai ciudate ipostaze. Sau poate ca vina o poarta televiziunile care, incetul cu incetul, ne distrug intelectul (iote ca facui si o rima involuntara). :)

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Aprind lumina in camera micuta si razele ei imi arata, in oglinda, un pipernicit cu ochi tristi, cu obrazul inverzit, cu spatele incovoiat de poveri pe care nu le-am cerut si nici nu le-am dorit vreodata. Ma uit in urma, la vremea cand eram tanar si plin de sperante... Traiam un vis frumos, un vis de care ma legasem sufleteste si pentru care credeam ca pot lupta pana in panzele albe. Nu a fost asa. Fata care ma ingrijeste si-a luat un angajament pe care nu l-a putut duce la capat. S-a crezut mai viteaza decat este, uitand ce lunga este calea ce merge de la vorba la fapta. Intai mi-a aruncat pe umeri povesti nemuritoare despre masini plutitore, deodorante fenomenale, lactate ce trezesc visuri si despre ape atat de pure incat nici ingerii nu indraznesc sa le pangareasca. Crezand ca umilinta nu-i destula, m-a invelit in lenjerii de pat mai mici sau mai mari, reci si impersonale. 

Iti daruiesc inima mea

Ti-as strange trupul in brate puternice si blande, ti-as saruta ochii stralucitori ca doua diamante slefuite, ti-as spune mii de soapte de iubire in fiecare clipa a vietii mele, ti-as darui toate florile lumii, ti-as canta la ureche toate melodiile de dragoste scrise vreodata si ti-as recita toate poemele inventate, ti-as asterne la picioare petale rosii de trandafiri proaspeti si parfumati, ti-as culege luna de pe cer si ti-as oferi stelele sa te impodobesti cu ele. Oare exista pe lume femeie care sa nu fi auzit astfel de vorbe de la barbati sau macar sa isi fi imaginat ca cineva i le-ar putea spune, la un moment dat? Cred ca raspunsul il stim toti.

Inadmisibil!

Inca nu vreau sa dau nume si nici sa acuz oficial, insa dupa surpriza neplacuta pe care am avut-o aseara am de gand sa scot la iveala niste mizerii cum nu mi-as fi putut imagina ca exista in online. Inca mai adun dovezi si inca ma mai intreb daca sa povestesc pe blog sau sa merg direct sa o iau de gat pe doamna care m-a suparat sau poate chiar sa o intreb oficial cum de si-a permis sa faca ceea ce a facut.

Oferte de vacanta last minute

Spuneam undeva, pe celalalt blog, ca imi doresc mult sa revad orasul Napoli din Italia, care va ramane probabil pe veci orasul meu de suflet, cel la care gandul mi se intoarce mereu, cu care simt ca am o legatura aproape divina. Dupa cum stiu deja cei care au trecut pe acolo, cateva zile sunt suficiente pentru a-l vizita, pentru a simti pofta de viata a localnicilor si pentru a admira imprejurimile cu adevarat fascinante. Probabil acesta ste motivul care ma indeamna, atunci cand ma gandesc la vacanta, sa sper ca voi avea vreodata norocul de a prinde o oferta last minute spre un alt taram de vis al Italiei, si anume regiunea Cinque Terre, situata in provincia Liguria, despre care imi povestea candva cu mandrie un coleg italian, originar din La Spezia. 

Dezumidificator casnic si industrial

Am scris de curand pe celalalt blog despre dezumidificator casnic si industrial, despre beneficiile pe care aceste aparate le aduc in viata noastra si am observat ca imi vine foarte mult trafic datorita informatiilor pe care articolul le ofera, semn ca oamenii sunt interesati sa scape de umezeala excesiva din casa. Din acest motiv m-am decis sa scriu si aici cateva cuvinte, pentru ca cititorii mei sa stie unde pot gasi dezumidificator casnic sau industrial, ce este un purificator si cand se utilizeaza. Pentru a afla toate aceste detalii, este suficient sa dati clic aici, pe dezumidificator casnic sau industrial. Nu uitati ca toamna este anotimpul cu cea mai mare umiditate atmosferica, iar organismul uman lupta din greu pentru a se proteja de aerul prea umed din incaperi, case, institutii. De ce sa nu ii dam o mana de ajutor, cumparand un simplu dezumidificator?

Comunitate online - virtualul mutat in real

Cu aproape trei ani in urma imi dadeam demisia de la serviciu si imi deschideam primul blog, fascinata de posibilitatile nelimitate pe care internetul mi le oferea si de comunitatea faina pe care o descopeream umbland pas cu pas prin blogosfera. Parea o lume noua, o lume diversa, asa cum este si cea offline, dar lipsita de pericolele si rautatile pe care fiecare dintre noi le intalneste zilnic in viata reala (cel putin asa credeam pe atunci). Aici ma simteam in elementul meu, aici imbinam utilul cu placutul, aici descopeream oameni care imi semanau, care aveau aceleasi pasiuni si aceleasi nazuinte. Aici inca ma simt "acasa", intre prieteni, intr-o adevarata comunitate unita la bine si la rau.

Timpul se scurgea pe nesimtite, impartit intre glume spirituale, implicari in diverse campanii de responsabilizare, lecturi, arome si povesti de viata. Nu mai eram singura. Traiam printre oameni care imi intelegeau framantarile, imi alimentau visurile, imi impartaseau crezurile. Pe nesimtite cadeam in capcana nefasta a internetului, dezvoltand o dependenta tot mai greu de controlat si stopat.

Sa mergem la vot!

Ma asteptam sa se intample, insa nu atat de repede. Stiam ca nu voi avea rabdare si chef sa scriu la toate probele superblog, dar sa imi dispara motivatia dupa doar doua probe? Probabil nu au avut destul farmec sau nu au reusit sa ma convinga sa cobor din masina probei doi. Cert este ca treaba cu epilarea (proba patru) mi s-a parut oribila, asa ca am sarit si peste proba trei, preferand sa scriu pe blogul bun ca stampila este la mine si ca am de gand sa votez, ba chiar sa ii conving si pe altii sa faca acelasi lucru. Poate ca altfel ar sta lucrurile, daca fiecare dintre noi ar incerca sa isi convinga apropiatii sa mearga la vot, sa nu lase puterea in mainile hotilor si ale coruptilor. 

Citeam undeva ca ideal ar fi ca fiecare dintre noi sa ofere celor batrani, singuri, bolnavi sau saraci cate un bax de ulei si sfatul de a nu primi de la politicienii care, o data la cativa ani, impart pomeni electorale, ca mai apoi, ajunsi la putere, sa uite de promisiuni si sa isi vare adanc ambele maini in averea tarii, de parca le-ar apartine.

Teama de a purta pantofi de dama cu toc inalt

De-a lungul multilor ani de viata traiti pana acum, am purtat tot felul de pantofi de dama, de la modele extrem de simple si pana la modele foarte complicate, la care niste muncitori probabil lucrasera din greu. Imi amintesc si acum cu oroare cat m-am chinuit cu prima pereche de balerini, cu 30 de ani in urma. Erau confectionati dintr-o piele teapana, care nu permitea piciorului sa stea lejer. Pe vremea aceea adoram (si aveam timp) sa ma plimb ore intregi pe strazi, fara tinta si fara graba. Abia cand am ajuns acasa am descoperit ca balerinii mei erau plini de sange. Pe nesimtite imi facusera o rana urata, care sangerase tacut. Din acest motiv am evitat multa vreme sa mai port balerini, desi am vazut modele interesante, lucrate din piele moale. 

Prima pereche de pantofi de dama cu toc am incaltat-o pe la varsta de 21 de ani. Nu eram obisnuita sa merg chinuita, nu stiam cum sa ii port pentru a ma simti confortabil. Dupa cateva ore de stat incaltata cu ei, pe drumul de intoarcere, am lasat orice fel de mandrie feminina si m-am descaltat in plin centrul orasului. Nu stiu ce impresie am facut mergand cu pantofii in mana si cu picioarele goale, insa mult timp am evitat sa mai incalt pantofi cu toc inalt

Oferte turistice pentru revelion 2014 - 2015 in Republica Dominicana

Republica Dominicana. Sau La Española, dupa cum a fost numita insula imediat dupa descoperirea facuta de Cristofor Columb, este considerata cel mai frumos pamant din Lumea Noua, motiv pentru care si acum, la o distanta atat de mare in timp, oameni de pe intreaga planeta ii canta splendorile, ii cauta potecile muntilor, ii tulbura apele limpezi, ii incearca ofertele turistice pentru  revelion Republica Dominicana 2014 - 2015. Trebuie sa recunoastem ca pentru noi, romanii, un revelion petrecut undeva in Republica Dominicana ar echivala cu un sejur petrecut in rai. Cand rostesc acest nume, gandul imi zboara pe raze de soare spre valuri inspumate, spre munti salbatici, spre locuri cu adevarat exotice, in care imaginatia este intrecuta de peisajele ce ii ies omului in cale, uimindu-l.

Nu am nici cea mai vaga idee despre cum sunt traditiile in aceasta parte a lumii, despre obiceiurile dominicanilor, despre felul in care isi petrec revelionul. Imi pot doar imagina, raportandu-ma la revelioanele romanilor si la zilele premergatoarea cumpenei dintre ani, ca in Republica Dominicana as pasi cu ochii largi de uimire, dornica sa nu imi scape nimic, cu aparatul de fotografiat in mana, cu urechile ciulite, pentru a respira aerul de sarbatoare si a invata cat mai multe din aceasta experienta unica in viata unui om. Imi imaginez ca as tine cu tot dinadinsul sa vad si sa admir plajele din nordul insulei, pe cele din peninsula Samana si pe cele din sud-est de la Punta Cana, cunoscute si sub numele de Bavaro. Poate chiar as indrazni sa postez de cateva ori pe zi articole pe blog, pentru a face lumii cunoscute frumusetea inca salbatica a acestor locuri.

Mai mult ca sigur m-as caza la HOTEL GRAN BAHIA PRINCIPE PUNTA CANA - Punta Cana , Republica Dominicana, situat intre plajele udate de Oceanul Atlantic si Marea Caraibelor.

Traficul creste daca scrii

Cand am deschis doaronline, am facut-o cu gandul ca acesta va fi blogul meu secret, locul in care voi scrie liber, fara teama ca vreun cunoscut va intra sa citeasca. Nu imi doream trafic pe blog, nu aveam de gand sa popularizez in vreun fel acest blog. Il voiam numai pentru mine. S-a intamplat apoi sa scriu un articol care m-a surprins pana si pe mine, daca puteti crede ca este posibil. Da, chiar asa mi se intampla uneori, din cauza, ca scriu liber, fara planuri prestabilite, astfel ca ideile se intampla sa se cheme una pe alta in cadrul aceluiasi text... Am fost mandra de articol si am vrut sa ma laud cu el. Cum? Distribuindu-l pe facebook, normal. De atunci s-a dus si intimitatea acestui blog. 

Mai tarziu m-am decis sa particip cu el la superblog. Am fost inspirata, as spune. Mi-a adus un loc 6, premii frumoase si noi prieteni. Incet, incet, am inceput sa scriu si advertoriale, am mai deschis inca doua bloguri, am pierdut intimitatea pe care mi-o dorisem. Tot mai rar scriu din suflet pe acest blog, nu il optimizez in nici un fel, nu ii mai acord nici jumatate din atentia de altadata. Cu toate astea, traficul pe blog continua sa creasca,

Gazdurie

După cum știu deja unii dintre voi, cei foarte matinali, în această dimineață m-am trezit și, când să intru pe blog, am descoperit că era căzut. O pagină albă, pe care stăteau încolonate câteva cuvinte, mă anunța că apare o eroare. O mai întâlnisem, atât la mine, cât și la alți bloggeri. Am intrat pe facebook și acolo m-au întâmpinat zeci de mesaje în care eram anunțată că mi-a căzu

Domeniu si web hosting potrivit

Dupa atata timp in online, pot spune cu certitudine ca seriosi si de incredere vor parea intotdeauna cei care, inainte de a incepe sa faca bani cu blogul, site-ul, magazinul detinut in mediul virtual, aleg sa investeasca niste bani. Primul pas pe care orice persoana sau firma trebuie sa il faca este sa caute un nume potrivit pentru viitoarea afacere si sa cumpere un domeniu propriu avand acest nume. Este de preferat sa fie un nume scurt si usor de retinut, caci el se va transforma intr-un adevarat brand in timp,