O primavara mult prea rece

2017 ne-a adus o primavara mult prea rece. Atat de rece, incat in data de 10 aprilie noi inca mai tinem centrala termica aprinsa, iar daca o oprim, tremuram de frig in casa. Nici nu va puteti imagina cu cata nerabdare am asteptat sa plece iarna si cat de tare m-am bucurat cand am vazut prima data soarele de primavara in acest an. Din pacate, era si continua sa fie un soare cu prea multi dinti ascutiti care musca din pielea sensibila a frigurosilor. 

Culmea este ca altii nu par sa sufere asa cum sufar eu in lipsa razelor calduroase de soare. Am iesit ieri dimineata cu Bruno la plimbare si am intalnit un tanar domn care isi plimba, la randul sau, catelusa. Diferenta dintre noi era ca eu purtam in spate intreg sifonierul (vorbesc aproape serios: aveam colanti si blugi, tricou, pulover si o geaca de fas, de primavara), iar el era in pantaloni scurti, maieu, slapi. 

Papadia la umbra si la soare

Floriile. Zi de sarbatoare pentru multi romani. Zi de sarbatoare si in familia noastra. Am iesit la pranz din casa si primele flori pe care am pus ochii au fost niste papadii ce zambeau spre soare. Le-am pozat din diverse unghiuri, le-am admirat (v-am spus vreodata cat de mult imi plac papadiile?) si mi-am vazut de drum, spre sarbatoritul nostru. Abia acum, seara, cand am ajuns acasa, am descarcat pozele si am remarcat un lucru fain: papadiile sunt frumoase oricum, insa asa, asezate buchet in iarba, imi dau senzatia ca sunt chiar mai frumoase decat adunate in pumnul unui om si uitate intr-un borcan cu apa pe vreun dulap. Incercand sa aleg o singura poza pentru blog, am descoperit ca papadiile par chiar mai frumoase cand stau la umbra... Voua nu vi se pare?