Fantezii fermecatoare cu vanatori si caprioare

L-am vazut tolanit in fotoliu si m-am apropiat incetinel, cu ceasca de cafea aburind. Degetele lui lungi, dar bine ingrijite si noduroase, de mascul tanar, traitor in jungla urbana, stateau cuminti pe biroul din lemn de trandafir. Mi-am asezat mainile pe umerii largi, am inhalat parfumul pe care parul sau lung il emana, apoi i-am sarutat usor obrazul proaspat barbierit. Nici macar Afrodita cea plina de farmec, mereu invaluita in parfumuri ametitoare, nu i-ar putea rezista acestui Adonis modern, acestui vanator innascut, ce fara pic de efort suceste mintile fetelor. Cand ma voi lasa cucerita de vreun barbat, o voi face doar daca ii va semana fratelui meu, daca va fi la fel de ingrijit, de bland si de inteligent ca el. A ridicat spre mine chipul curat, luminos si m-a invitat sa ascult un fragment din povestea pe care tocmai o citea.

Coana Vetica intra val-vartej in camera ce mirosea strident a naftalina, isi tranteste pe un scaun palaria crosetata si, nemairabdand, cu privirea pironita in ochii gazdei, striga:

-Coana Zina, coana Zinuca, acum vin de la medicul de familie. Am stat la o coada infernala pentru o reteta. Era acolo si vecina mea, trebuie sa o stii, coana Tincuta de la trei. Gatita, aranjata, fezandata... 

-Asa, si? face coana Zina nerabdatoare.

-Stai ca-ti zic, da' lasa-ma sa rasuflu putin, ca-s obosita rau. Ei, si era coana Tincuta ca o caprioara, parol.

-Cum, bre, ca o caprioara?

-Iote asa, cum iti spun. Cica s-a incurcat cu unu', Tanase Scatiu, baiat ferchezuit, cu mustacioara, cu zambet fermecator, da' fara un sfant in buzunar. Un vanator de zestre, iti dai seama.

-Hai, coana Vetico, dumneata vorbesti serios? Vaduva la aproape 50 de ani sa se lase fermecata de o mustacioara?

-Se lasa, coana, se lasa, ca e baiat de oras, curatel, bine imbracat, cu tupeu, cum se spune acum...

-Stii ce, coana Vetico, io zic ca nu-i decat un mojic, un mitocan, un profitor fara scrupule. Pe vremea mea, barbatul nu umbla cremuit sau parfumat, ba chiar avea o transpiratie puturoasa, de statea femeia cu sticla de otet la cap, si tot ne maritam bine.

-Da, coana Zino, da' vremurile alea au trecut. In ziua de azi alearga femeile dupa barbati, ca toti au un farmec aparte, toti sunt ca niste deditei, in aparenta finuti, in realitate masculi adevarati, vanatori ce isi asteapta prada in tufis. 

Mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre coana Tincuta si al ei Tanase Scatiu, insa fratele meu s-a oprit, a sorbit o gura din cafeaua care se racise si mi-a spus:

-I-a iesit asteia o "aproape" rima in titlul Fantezii fermecatoare cu vanatori si caprioare, dar asta nu o face neaparat poeta, dupa cum nici fanteziile nu isi cer dreptul de a pasi din imaginar in real. Poezia vine din tot ceea ce mintea umana a putut vreodata imagina, de la zeii Olimpului si pana la omul zilelor noastre, de la floarea de deditel strivita pe piele si pana la cremele lumii moderne. Narcis a sine iubitor, vanat de zeite, nimfe si muritoare, blestemat sa isi vaneze propria imagine in apa, sa se tranforme in floare si sa napadeasca cu parfumul sau tot pamantul, intreaga mare si chiar cerul, era in acelasi timp vanator si caprioara, vana si era vanat de ceea ce mintea lui plasmuia din dragoste. 

Dar vanatorul adevarat, cel caruia mi-am dorit mereu sa ii seman, ramane Adonis, cel nascut din mirt, un arbore cu flori mici si parfumate. Iubit de zeita frumusetii, ucis de zeul razboiului, Adonis intruchipeaza barbatul seducator, vanator prin excelenta, atat la propriu, cat si la figurat. Vesnic tanar si dorit de caprioare imi doresc sa raman.