Poveste cu ursitoare de botez

Daca ar fi sa scriu intr-o zi o poveste bazata pe fapte reale despre ursitoare, probabil ca as incepe cu cele venite la capataiul meu in ziua de 11 septembrie, cand am venit pe lume. Nu, nu va imaginati ca am avut 

ursitoare botez ieftine, caci pe atunci ele nu existau decat in povestile Contesei de Segur, in basme si in datinile pastrate din tata in fiu. Pe atunci nu existau firme care sa ofere, la nastere sau la botez, fete costumate in ursitoare, decat poate prin satele unde oamenii tin la traditie. Dar mi-as imagina ca atunci cand am venit pe lume cu un strigat victorios care aproape ca a speriat-o pe mama mea, ursitoarele erau la datorie, nevazute si neauzite, si ca ele mi-au stabilit traseul pe care sa il urmez in viata, au facut diverse planuri pentru mine si mi-au rezervat tot ce era de rezervat pentru mine.

Stind deja cum a decurs viata mea de pana acum, mi-ar fi usor sa astern pe foaie o poveste despre suisuri si coborasuri, despre cum mi-a fost ursit la botez
si cum unele dintre predictii nu s-au implinit din cauza ca eu, fara sa imi dau seama, am schimbat cateva dintre datele problemei. De asemenea, cred ca mi-ar placea ca in povestea mea sa spun clar si raspicat ca ursitoarele de la botez au decis ca viata mea sa se desfasoare pe anumite perioade, unele in care imi va placea munca pe care o fac, si altele in care voi face totul doar pentru a-mi castiga existenta, ca mai apoi, intr-o zi de februarie a anului 2012, soarta sa imi scoata in cale o lume noua, fascinanta, din care sa nu imi doresc nicicand sa ies: lumea bloggingului.

Da, as putea vorbi in povestea aceea despre cum ursitoarele de botez m-au privit lung in acea zi, despre cum s-au sfatuit in soapta intre ele si, parca citind in stele au decis ca lucrul care mi se va potrivi in viata cel mai bine, dupa ce voi fi incercat alte si alte variante, va fi bloggingul. Au ursit sa imi placa la nebunie acest fenomen, sa simt nevoia de a scrie in fiecare zi, de a ma juca printre cuvinte, de a inventa povesti care sa atraga oamenii, sa ii faca sa se regaseasca in ele, de a picta in cuvinte trairi, emotii, peisaje, personaje, atat cat va fi posibil, caci nu m-am nascut cu talentul marilor scriitori, nu am genialitatea celor care au castigat premii importante. Tot ceea ce as spune in povestea despre ursitoare de botez ar fi exact ceea ce simt, ceea ce deja am trait si ceea ce imi doresc sa traiesc in continuare, atat cat va tine firul vietii mele. 

Voi, daca nu aveti bloguri, daca nu aveti chef de scris povesti despre ursitoare, dar va doriti asa ceva la botezul copilului, puteti intra pe linkul de mai sus. Veti ajunge intr-o lume magica, o lume de poveste in care ursitoare pline de bunavointa vor decide ca puii vostri sa traiasca frumos, sa fie mereu sanatosi, frumosi, inteligenti si sa aiba o viata senina, lipsita de griji, probleme sau nevoi. Ceea ce eu, blogger care doreste sa scrie despre ursitoare, va doresc din toata inima, caci fiecare copil al pamantului merita, prin insasi candoarea cu care se naste, sa traiasca ferit de oric e i-ar putea intuneca existenta, de orice i-ar putea strica placerea de a se bucura de fiecare clipa a vietii.