Corolla-R

Examenul se anunţa a fi mult mai uşor decât m-aş fi aşteptat. Mi se dăduse o fotografie realizată la ceas de seară, cu vedeta în prim plan, într-un cadru estompat, din care se distingeau clar doar forma ei şi luminile ce o scoteau
în evidenţă. Aveam de demonstrat teorema conform căreia "noua Corolla este frumoasă cu un scop precis; estetica şi fiabilitatea reprezintă baza unei maşini.".

Spre norocul meu, eram în temă. Cu o zi înainte o văzusem de aproape, îi admirasem ţinuta elegantă pe care o avea atât în mers, cât şi atunci când se oprea. O invidiasem pentru gropiţele din obraji, pentru sprâncenele alungite şi formele uşor curbate exact acolo unde era nevoie, pentru parfumul de nou pe care interiorul îl răspândea. O asemănam cu un pantof elegant, care la exterior îţi face piciorul să pară finuţ, iar în interior îţi acordă suficient spaţiu pentru a-l purta fără efort zi de zi. Era uşor de înţeles cum devenise cea mai vândută maşină din toate timpurile.

Ştiam că femeile o vor dori pentru că se identificau cu ea datorită supleţii, finisajelor perfecte şi numelui care le ducea cu gândul la corola unei flori. Ştiam că bărbaţii o vor dori pentru că o percepeau ca pe o femeie rasată, la care nu are acces chiar oricine. Îi intuisem fiabilitatea chiar înainte de a citi despre Corolla că are sistem de control al stabilităţii VSC şi al tracţiunii TRC, ba chiar şi senzori de parcare faţă şi spate. Toyota nu se dezminţea! Îmi era uşor să demonstrez că deţinea locul întâi pe piaţa auto, că această maşină avea să-i cucerească atât pe împătimiţi, cât şi pe cei care abia acum aflau că a fost lansată şi în România.

În timp ce stiloul alerga singur pe foaia de examen, eu îmi imaginam cât de bine mi-ar fi aşezată confortabil în noua Corolla, câte capete invidioase s-ar întoarce la trecerea mea şi cât de liniştită aş conduce, ştiindu-mă într-o maşină fiabilă. Demonstrasem în mod logic că teorema este adevărată, aşa că nu îmi rămânea decât să scriu concluzia:

Corolla-R: Este frumoasă cu un scop precis!

Primul articol scris în cadrul competiţiei SuperBlog 2013.