Cafeaua de duminica

Intotdeauna cafeaua de duminica mi se pare mai gustoasa, probabil pentru ca o beau fara graba, fara grija ca am de lucru, fara sa am atentia impartita in cele patru zari... Cafeaua de duminica are un farmec aparte chiar daca o beau singura, pentru ca familia mea doarme pana aproape de pranz. Sorb din lichidul fierbinte si zambesc gandurilor. Musc dintr-o prajitura fara sa imi pese ca mai apoi cafeaua va parea amara. Asa e si viata: putin dulce, putin amara. Stiu ca urmatoarea prajitura imi va parea cu atat mai dulce, mai aromata. Stiu ca voi pastra in memorie savoarea cafelei de duminica, o cafea cu parfum inconfundabil de dulce leneveala, de iubire si de ganduri senine. E ora zece si sunt singura fiinta treaza. Ascult respiratia fina a copilului, imi aud sotul soptind ceva in somn, imi privesc pisicile cum dorm imbratisate, vad cum cainele sforaie cu burta in sus, in raza de soare ce patrunde in camera. Viata e frumoasa, iar cafeaua de duminica parca mai gustoasa!