marți, 14 iulie 2015

Suveniruri de la munte

Cu ce suveniruri se intoarce omul de la munte? Iata o intrebare care m-a framantat de cateva ori in viata, fara ca totusi sa imi ramana in cap mai mult de cateva secunde. Pana la urma, era doar o micuta curiozitate. Ce-mi pasa mie cu ce suveniruri vin altii de la munte? Eu aleg sa ma intorc cu ceea ce imi place si cu ceea ce imi permite portofelul sa aduc, nu? De exemplu, sora mea a cumparat cate un buzdugan lucrat din lemn frumos ori de cate ori a mers la munte in copilarie. Daca se pornea un razboi pe atunci, cu siguranta nu ne-ar fi lipsit armele cu care sa ne luptam de aproape si sa invingem dusmanii. :))) Pentru ca seamana bine cu matusi-sa (oare asa se scrie acest cuvant?), baiatul meu si-a cumparat cate un cutit de vanatoare ori de cate ori a ajuns la munte si s-a oprit pe la tarabele unde se vand verzi si uscate, cam tot ce o fi urcat Noe in corabie. Sunt convinsa ca nu vreo pornire razboinica i-a indemnat, ci mai degraba felul in care arata aceste arme, felul in care au fost lucrate si (poate) faptul ca isi puteau impresiona musafirii cu ele. 


Ce suveniruri imi aduc eu de la munte? De obicei pietricele frumos colorate, cu forme deosebite, pe care mai tarziu le arunc din cauza ca nu avem destul spatiu in casa. Uneori aduceam cate un buchetel de balarii, caci nimic nu mi se pare mai frumos decat florile de camp. Intre timp am renuntat la aceasta pasiune, atunci cand mi-am dat seama ca florile mor prea repede si ca e pacat sa le iau din mediul lor. Cu ce m-am intors ultima data de la munte? Cu 541 de poze, cu o carte de vizita a unui baiat ce ofera excursii prin muntii Bucegi cu masini 4 x 4, cu o bucatica de lemn pe care e desenat un catel, avand un mesaj haios: "Oh, Doamne! Ajuta-ma sa devin omul pe care cainele meu crede ca sunt!". Ma zgarie putin la ureche exprimarea, insa aleg sa vad numai mesajul. As mai fi cumparat eu multe, insa bugetul de austeritate nu mi-a permis. Sora mea a cumparat o scrumiera din lemn si un breloc cu Maica Domnului, cel din urma de la manastirea Caraiman. 

Ce reactie credeti ca au avut sotii nostri vazand ce ne-am cumparat? Au rostit in cor o mirare: in loc sa isi cumpere ceva de mancare sau un dulce, ele au dat banii pe prostii. Pentru ei, suvenir adus de la munte inseamna amintirea unei mese imbelsugate, stropite cu bere, eventual o plimbare pana la cascada si orice altceva ar mai putea avea legatura cu indestularea corpului. :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu