Din vorba in vorba ajung cu sora mea la concluzia ca a trecut mult timp de cand nu am mai fost la Busteni, motiv numai bun sa dam o fuga pe acolo pentru niste poze dragute, asa cum isi doreste ea. Ne interesam de ora la care este primul tren, intrebam cat mai costa biletul, ne facem mici planuri legate de bagaje, apoi ne gandim sa ne anuntam si barbatii. Fix pe dos fata de cum considerau ei ca ar fi fost normal sa procedam. Cumnatul meu, om intelegator, s-a oferit sa ne plateasca drumul pana acolo. Sotul meu, gelos pana la paroxism, nici nu a vrut sa auda de o eventuala plecare cand el este la serviciu. Cum, din senin vi s-a nazarit sa plecati la munte, tocmai cand eu nu pot merge cu tine? De ce nu mergeti luni, cand sunt liber, sau in oricare alta zi? E musai maine? Am tacut o clipa, apoi i-am explicat senina ca nu a fost alegerea mea, ca luni m-as enerva din cauza ca el ar fi obosit si morocanos, ca sora mea are treaba luni... Nici nu a vrut sa auda alte explicatii. A ramas stabilit sa mergem altadata. Normal ca sora si cumnatul meu s-au suparat. La fel si eu...
Imi luasem gandul de la plecare. In suflet eram neagra. Dorul de munte ma macina incet. La 5 minute dupa discutia cu sotul meu, suna telefonul. Se calmase si gelozia lui proverbiala disparuse dupa cateva clipe de gandire. Cum e cand ai barbat gelos? E greu in primele clipe. Daca ai rabdare si ii permiti sa se calmeze, e posibil sa isi dea seama ca nu are motive sa se indoiasca de tine. Desigur, asta e valabil in cazul meu. Am vazut si cazuri cand barbatul nu s-a calmat nici dupa 30 de ani de convietuire cu partenera. Gelozia e boala grea si uneori incurabila...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu