In ultimele luni s-a intamplat sa fiu cautata pe privat de vreo sase persoane care isi doreau sa scrie, dar nu se pricepeau sa isi faca blog. Saritoare cum ma stiti, am acceptat sa ii ajut pe fiecare dintre ei la parte tehnica, desi pierdeam mult timp cu explicatiile, cu setarile, cu crearea adreselor de mail si a conturilor de google, cu asteptarea luarii unor decizii in legatura cu tema de blog, cu numele de blog, cu adresa... Dintre aceste persoane, nici macar una nu a continuat sa scrie constant, asa cum visa la inceput, pe vremea cand insista sa ma opresc din ceea ce aveam de facut pentru a ma ocupa de blogul lor. Unii au renuntat rapid pentru ca nu aveau timp destul, altii pentru ca le era greu sa invete cum sa intre pe blog, cum sa apese butonul de "postare noua", cum sa apese butonul "publica". Altii au luat cu copy paste tot felul de porcarii de pe net si le-au postat pe blogurile lor doar pentru a umple paginile cu ceva. Vazand ca au depasit 100 de postari si nimeni nu i-a cautat pentru a le propune sa scrie pe bani, multi bani, gramezi de bani, au abandonat blogurile. Ultima persoana care m-a rugat sa ii fac blog am impresia ca s-a blocat la primul pas, cel mai greu de facut. Stiti sentimentul acela apasator ca ai atat de multe de spus, dar nu gasesti nicaieri curajul de a-ti publica gandurile - de teama ca ceilalti nu vor aprecia, vor rade sau te vor face sa te simti ridicol? Cred ca asta simte...
Eu nu am nici timp, nici putere sa conving pe fiecare in parte ca perseverenta este o calitate rara, ce trebuie cultivata cu grija. Dar voi avea grija sa nu imi mai pierd vremea facand bloguri pana cand oamenii nu ma conving ca se vor tine de treaba si vor scrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu