Îmi vreau viața înapoi!

Dragă Moș Crăciun,

Sunt zece ani de când nu ți-am mai scris, zece ani lungi, în care i-am lăsat pe toți să își imagineze că nu mai cred în tine, că îmi ajunge ceea ce am.

Să îți spun un secret, Moșule: eu cred în continuare, am crezut în toți acești ani, însă am fost extrem de supărată pe tine, pe lume, pe viață. M-am întrebat în tot acest timp de ce a trebuit să mi se întâmple tocmai mie, cu ce am greșit? Din ce motiv soarta a făcut să îmi pierd un rinichi în chiar ziua de Crăciun, să rămân cu o cicatrice cât o carte de lungă și cu regrete mii?

Tu știi, Moș Crăciun, că timp de zece ani nu m-am putut bucura cum se cuvine de sărbătorile de iarnă? Când toată lumea mănâncă sarmale învelite în foi de varză murată, eu trebuie să mă mulțumesc cu piure. Când toată lumea bea un pahar de vin roșu, eu înghit cu noduri ceaiurile ce mi-au fost recomandate. Când soțul și băiatul meu se joacă prin zăpadă, se aleargă, se tăvălesc și se bulgăresc, eu rămân imobilă, la o distanță sigură, prefăcându-mă că nu îmi place joaca, pentru că nu vreau să las impresia că aș fi invalidă. Nici nu sunt, însă vreau să îmi protejez rinichiul pe care îl mai am.

Moșule drag, a trecut atât de mult timp de când nu ți-am mai cerut nimic! În acest an, mai mult ca oricând, aș avea nevoie de tine. Îmi doresc din tot sufletul să petrec Crăciunul ca altădată, să pot fi sănătoasă și veselă, să mă pot bucura de viață, de atmosfera unică a sărbătorilor de iarnă. Moșule, îmi vreau rinichiul înapoi! Vreau să pot mânca sarmale, să pot ieși alături de familia mea la joacă, să pot urca munții fără să obosesc, fără teama că voi forța organismul! Îmi vreau viața înapoi, Moș Crăciun! Mai ai puterea pe care o aveai când eram copil? Mai poți face minunile pe care le făceai cândva?

Moș Crăciun, în ultimii zece ani eu nu am mai trăit Crăciunul meu, ci doar pe al altora. M-am bucurat și întristat alături de eroii volumului Crăciunul în cele mai frumoase povestiri, am savurat cuvintele așternute pe foaie de penița unor titani ai scrisului, cum sunt Mark Twain, Oscar Wilde sau Charles Dickens, m-am pierdut printre întâmplări de pe tărâmuri de vis, imaginându-mi că eu le trăiesc. I le-am citit băiatului meu și am văzut în ochii lui regretul de a nu se putea bucura pe deplin, alături de mama lui, de farmecul sărbătorilor de iarnă.

Crezi că ai putea să faci o magie și să îmi oferi în ziua de Crăciun ceea ce am pierdut într-o zi de Crăciun? Te-aș mai ruga, Moșule, să duci cartea Crăciunul în cele mai frumoase povestiri tuturor oamenilor care nu se pot bucura pe deplin de sărbătorile de iarnă.

Cu dragoste și speranță,

Vienela

Articol participant la proba 25 din cadrul competiției SuperBlog 2013.