Cand eram copil, imi placea foarte mult cum suna cuvantul safari. Nu era melodios, ci mai degraba exotic. Imi trezea curiozitati si ma facea sa visez, desi pe atunci nu ii intelegeam pe deplin sensul. Vazusem si un film de actiune care contribuise la toate astea, asa ca eram pregatita sa iubesc acest cuvant. Si l-am iubit, intr-o forma romantata, mult timp, probabil pana cand am crescut suficient pentru a intelege ca distractia unora inseamna pieirea altora. Istoria e plina de asemenea orori, frumos impachetate intr-un cuvant ce pare exotic.
Cel mai probabil, daca as fi avut acces la internet in urma cu 30 de ani, as fi plecat in Africa, sa militez de la fata locului pentru drepturile omului si al animalelor, sa lupt cu toti cei care, intr-o forma sau alta, distrug planeta si fac mult rau categoriilor de vietuitoare defavorizate de soarta.
Imbatranesc si uneori ma coplesesc propriile mele necazuri. Mi-e greu sa lupt pentru altii, cand abia ma descurc sa stau eu la suprafata. Mi-e greu sa imi fac timp pentru altii, cand abia reusesc sa ofer timp familiei mele. Dar ii port mereu in ganduri pe cei care o duc mai rau decat mine, pe cei care nu au vreo vina, pe cei care devin prada de cum se nasc sau care se nasc pentru a fi prada.
Am citit de curand cartea istoria romantata a unui safari si am ramas cu senzatia ca in spatele unor cuvinte foarte frumoase se afla lucruri care dor, lucruri pe care le stim cu totii, chiar daca nu discutam despre ele nici macar cu noi insine. As vrea sa pot face mai multe, ceva concret pentru aceasta lume aflata, dupa parerea mea, intr-un declin vertiginos. Dar ce? Sunt atat de mica, de neinsemnata, de ascunsa in spatele unui monitor prafuit...
SAFÁRI, safariuri, s. n. Expediție de vânătoare în Africa. ♦ Raliu automobilistic fără probe speciale, desfășurat în Africa. – Din fr. safari.
In ѕtаtiune murdaria este mai putina ziua.
RăspundețiȘtergere