Despre strada mea

Am dat intamplator prin blogosfera peste o leapsa de demult si m-am decis sa intru in joc. Strada mea, aceasta era tema. Cumva, aceasta leapsa m-a facut sa descopar faptul ca incep sa ma acomodez (dupa mai bine de 8-9 ani) cu locul in care imi traiesc viata, desi nu as fi crezut ca se va mai intampla vreodata. Ma simteam atat de ancorata in trecut in aceasta privinta, incat toate visele mele erau legate de vechia casa, de locurile unde am copilarit. Atunci cum de mi-a venit sa scriu despre strada pe care locuiesc acum? E drept, nu am scris chiar de bine, pentru ca nu este bine, nu este chiar ce mi-as dori, insa am recunoscut ca as putea ajunge sa iubesc aceasta strada, caci ea mi-a adus in viata un nou zambet, zambetul amuzat, iubitor si ingaduitor pe care il afisez cand imi vad pisicutele. 

Cazare la pensiune

Ne-am intalnit cu ei absolut intamplator la munte si am ramas prieteni pentru mult timp. Isi cautau cazare pensiune, asa ca i-am invitat sa se alature grupului nostru. Noi eram cazati in cea mai frumoasa pensiune de pe Valea Prahovei (nu dau nume, ca nu au platit pentru reclama) si aveam de gand sa mai ramanem acolo cateva zile, daca vremea ar fi continuat sa fie calda. A fost una dintre cele mai frumoase si obositoare vacante