Am dat intamplator prin blogosfera peste o leapsa de demult si m-am decis sa intru in joc. Strada mea, aceasta era tema. Cumva, aceasta leapsa m-a facut sa descopar faptul ca incep sa ma acomodez (dupa mai bine de 8-9 ani) cu locul in care imi traiesc viata, desi nu as fi crezut ca se va mai intampla vreodata. Ma simteam atat de ancorata in trecut in aceasta privinta, incat toate visele mele erau legate de vechia casa, de locurile unde am copilarit. Atunci cum de mi-a venit sa scriu despre strada pe care locuiesc acum? E drept, nu am scris chiar de bine, pentru ca nu este bine, nu este chiar ce mi-as dori, insa am recunoscut ca as putea ajunge sa iubesc aceasta strada, caci ea mi-a adus in viata un nou zambet, zambetul amuzat, iubitor si ingaduitor pe care il afisez cand imi vad pisicutele.
In acelasi timp, gandul m-a purtat si spre trecut, spre strada ce imi trezeste atatea nostalgii, strada unde am copilarit. Nu era cu nimic mai presus de altele. Tot ingusta, tot prafuita, tot afisand un curcubeu de culori. Avea ceva in plus: era strada pe care o vazusem cum devine tot mai mica, pe masura ce cresteam. Ii cunosc fiecare denivelare a trotuarului, fiecare fir de iarba si fiecare copac plantat. Pot recunoaste si in somn zgomotul pasilor pe care ii face fiecare dintre fostii mei vecini, pot recunoaste fiecare latrat de caine (hi, hi, asta e doar asa, pentru poezie, caci in realitate cainii cu care am copilarit eu sunt oale si ulcele de mult), pot spune care dintre masini a fost parcata in fata blocului meu. Strada mea, cea veche, nu are secrete fata de mine.
Despre vechea strada as putea scrie pana dimineata fara sa ma repet si fara sa ma plictisesc, caci i-am maturat asfaltul cu rochitele prea lungi in care ma imbraca mama, i-am curatat lacrimile lasate de ploi cu sabotii din piele, pe cand alergam ca o caprioara, i-am taiat pamantul cu lama patinelor pe timp de iarna si i-am turtit iarba de un verde crud atunci cand jucam pititea sau impuscatea cu fostii mei vecini. Ma intreb un singur lucru: oare strada mea m-ar recunoaste astazi, daca as ajunge sa ii calc iar asfaltul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu