Ninsoare de primavara

Uneori ninge. Ninge primavara. Si oamenii se mira ca prima data cand a nins primavara pe pamant. Oamenii uita. Uita ca poate a nins si anul trecut. Primavara. Uita ca au fost ani cand a nins de Pasti. Uita ca ninge vara la munte. Uita. Oamenii uita ca sunt zile cand ne ninge in suflet, cand totul e alb, rece sau pur. Oamenii cauta semne. Unii le si vad in chiar ninsoarea de primavara. Altii aleg sa observe cum la prima ora a diminetii un caine obraznic a lasat semne galbene in alba zapada. Oamenii se bucura. Unii au avut norocul de a se stabili in locuri unde ninsoarea de primavara a fost inlocuita cu un soare urias, galben, ce lumineaza intreaga zare. Ninsoarea de primavara este pentru ei imaginara. Si le spala raul adunat in suflet. Si le da sperante. Si ii impulsioneaza.

Poveste de octombrie

Octombrie de poveste, cu frunze cazute pe trotuare, cu soare molcom, cu vant ce noaptea se aspreste. In dimineata aceea, ceata invaluise orasul, lasand sa se vada doar umbre a ceea ce ieri fusese contur clar. Doi tineri merg in liniste, grabiti, preocupati de ganduri matinale. Se tin de mana. Fetei pare sa ii fie frig. Isi tot ridica, masinal, gulerul hainutei, pentru a se feri de umezeala. Baiatul ii strange palma in pumnul lui, incercand sa ii transmita putin din caldura ce l-a cuprins. 

Cine zboara in cer si are coada...

As fi fost tentata sa spun COMETA, insa nu ar fi avut nici un farmec. Toata lumea stie ca are coada cometa. Poate daca spuneam randunica sau chiar vultur?

Daca nu mai sunt pe-aici...