În drum spre bucătărie, somnoroasă și grăbită să îmi fac o cafea, mă izbesc violent de cuierul din hol, în care încă dorm liniștit sacoul kaki al
soțului și geanta mea crem. Această colaborare Krem-kaki îmi aduce inevitabil aminte de uniforma militară a tatălui meu și fermecătoarea geantă a mamei, geantă în care întotdeauna era la loc de cinste crema Doina. Dar această poveste nu este nici despre mama, nici despre geanta ei. Povestea este despre tata și Doina.
Era o zi toridă de duminică. Pregătirile pentru plecarea la Parcul Bucov au început încă de la prima oră a dimineții. În timp ce mama își vedea de treabă prin bucătărie, m-am furișat spre cuier, cu un singur gând în cap: să îi fur mamei crema din geantă. Am deschis fermoarul, am luat-o pe Doina și am ascuns-o. Tremuram de emoție, de teamă că voi fi prinsă. Dar nu s-a întâmplat nimic. Când pregătirile au fost gata, mama și-a aruncat ochii spre ceasul ce părea un adevărat atlet și, grăbită, a insistat să plecăm înainte ca soarele să își arate puterea.
Odată ajunși, după o scurtă vizită la grădina zoologică, ne-am decis să facem o plimbare cu barca pe lac. Cum surorii mele îi plăcea mai mult joaca la balansoare și leagăne, mama a rămas cu ea să o supravegheze, iar eu am plecat cu tata. Îl priveam vâslind voinicește, silind barca să înainteze spre mijlocul lacului întunecat. Pielea începuse să mă usture din cauza soarelui arzător. Mi-am amintit de crema ce stătea cuminte în buzunarul meu și am scos-o, cu gând să o folosesc, așa cum văzusem că făcea mama în fiecare dimineață și în fiecare seară.
Într-o clipă de neatenție, crema mi-a alunecat din mână. Copil fiind, fără să îmi dau seama de consecințe, m-am întins după ea și am căzut în apă. Nu știam să înot. Țin minte groaza pe care am simțit-o când m-am văzut pe fundul apei, neputincioasă și la un pas de înec. Cineva m-a prins de braț și m-a ridicat rapid la suprafață. Înghițisem apă și abia mai respiram. Tata, probabil speriat și el, sărise după mine imediat și asta mi-a salvat viața. Dar nu m-a salvat de discursul de acasă, în care mi-a fost amintit că nu trebuie să fur, că nu trebuie să mă aplec peste barcă și că Doina este vedeta din geanta oricărei doamne...
Întâmplarea a avut și o parte bună: a doua zi am primit cadou prima mea cremă Doina. De atunci și până astăzi, crema de la Farmec nu a lipsit din geanta mea, așa cum nici acum nu lipsește, pentru că îi conferă pielii elasticitate, strălucire și suplețe. Nu mi-a fost suficientă hidratarea de pe fundul lacului și astfel m-am folosit mereu de ceea ce brandul Doina ne-a pus la dispoziție de-a lungul timpului pentru față, mâini și corp. Dimineața, seara, la serviciu și în vacanțe, aplicarea unui strat subțire de cremă nutritivă vitaminizantă și masarea pielii până la completa absorbție mă ajută să rămân fermecătoare. A fost unul dintre primele lucruri văzute la mama și mi-a rămas întipărit în memorie pentru totdeauna. Atât pielea mea, cât și întâmplarea relatată mai sus au rămas netede și luminoase.
Cât timp eu fac un duș și mă dau cu cremă, vă las să fredonați Doina lui Krem:
DOINA- o vedetă în poșetă
DOINA- de top, dar nu secretă
DOINA- legendar, strămoșesc
DOINA- original, românesc!
Articol participant la proba 28 din cadrul competiției SuperBlog 2013.
....minunate asocieri, întâmplări şi ...impletiri de cuvinte, imagini şi...farmec. Doina...exista si acum pe noptiera mamei mele si mi-amintesc de multele ei intrebuintari din casa. O dadea pana si poseta ei de piele. Doamne ce vremuri! Multumesc, Vienela!
RăspundețiȘtergereSi mama o foloseste... Nu stiu cum s-ar descurca fara Doina, serios. E primul lucru pe care il vrea dimineata.
ȘtergereDa, chiar, mi-am amintit ca si mama isi aranja gentile cu crema de la Farmec. :)
Chiar că-mi vine să fac gluma cu "doi, na!", doi pentru că ai furat, dar 20 pentru că ai avut curajul să recunoşti şi să ne povesteşti cu umor, o întâmplare mai puţin veselă, cu final happy, totuşi!
RăspundețiȘtergereAlunecoasă morala, alunec şi eu spre înţelesul de dincolo de poveste... :)
Am avut nevoie de inca 3-4 ani pentru a-mi face curaj sa intru in apa, dar am si invatat sa inot. :) As fi vrut sa insist pe momentul in care m-am vazut impletita in alge, ingrozita si fara sa stiu ce am de facut pentru a iesi de acolo, dar complicam inutil povestea. Morala o trage fiecare... pe turta lui. :)))
ȘtergereAh, mor de invidie ca ai facut cunostinta cu Doina...si gata....
RăspundețiȘtergereHai, ca scapi si tu imediat! Cand eram copil, mama imi spunea: curaj, gaina, ca te tai! Nu iti voi spune asta, ci doar sa termini cu bine si sa te vedem acolo unde esti acum!
ȘtergereEu am barbă, aşa că nu prea mă ajută crema! :)
RăspundețiȘtergereDar susţin mărcile româneşti!!!
Crema nu este doar pentru ten, Radu! :)
ȘtergereSa le sustinem, ca au nevoie!
Am folosit crema asta pentru a reface o haină de piele care se cam uscase. :)
RăspundețiȘtergereAh, barbatii! Daca nu cumperi pentru tine, macar aminteste-ti ca femeilor le place sa se unga cu creme, sa aiba pielea fina, asa cum va place voua sa o simtiti... :D
ȘtergereDespre Doina, pot să spun doar că am avut o prietenă cu acest nume şi care folosea crema de la Farmec, cu acelaşi nume! :)
RăspundețiȘtergereAm si eu o verisoara Doina care foloseste crema Doina. Lucreaza la un radio... :)
ȘtergereFrumos știi să ne povestești amintirile tale! Mai că-mi vine să încep și eu cu depănat de amintiri, dar mai ine le scriu la mine.
RăspundețiȘtergereDe la mama știu de Doina, că o folosea mereu. Am încercat-o și eu și mi-a folosit, mai ales când mi se cam usucă "pieile"! Mi-am dat si pe față, când mă aspream din cauza vântului. Și acum avem în casă Doina, că doar suntem destui utilizatori.
Mi-ar placea sa citesc mai multe la si despre tine. Stii, nu?
ȘtergereCred ca nu e mama in tara asta care sa nu fi avut in casa macar o Doina! Mama mea i-a ramas credincioasa pentru ca tot ce scoate brandul Doina e bun si ieftin. Nici mie nu imi lipseste din casa.
Ce frumos povestești :)! Mi-ai amintit și mie de crema Doina, parcă și acum îî simt mirosul și văd cutiuța. Cred că am să o redescopăr, mai mult de dragul amintirilor.
RăspundețiȘtergere:) Ma vad pe mine micuta, punand cu teama un bob de crema Doina pe deget, adulmecand aroma si intinzand cu grija, fascinata de senzatia pe care o lasa pe piele. A fost prima mea intalnire cu o crema si poate din acest motiv mi-a ramas in suflet. :)
ȘtergereAmintiri frumoase și asocieri surprinzătoare. Felicitări vienela!
RăspundețiȘtergereDe cate suntem in stare, pentru a pune mana pe crema Doina! :))
RăspundețiȘtergerePartea in care spui ca hidratarea de pe fundul lacului nu ti-a fost suficienta a fost cireasa de pe tort! :)) Am zambit cu gura pana la urechi :))