Mă pregătisem sufletește pentru competiția SuperBlog ce stătea să înceapă, neștiind ce mă așteptă, ce urma. Intuiam numai că îmi va răpi
mult timp și multă energie, că va scoate din mine tot ceea ce am mai bun, dar și tot ceea ce nu aș fi vrut să arăt. În timp ce scriam al doilea articol, am simțit la un moment dat un fior de gheață. Sucurile despre care vorbeam erau cele pe care mi le pregătea mama în copilărie, cele care m-au ajutat să fiu sănătoasă o lungă perioadă de timp. Mama!
Oare ce va crede văzând că nu mai trec pe la ea, așa cum este obișnuită? Cât va înțelege din explicațiile mele despre competiție, blog, articole? Probabil nu prea multe, având în vedere vârsta și mai ales creierul distrus de accidentul vascular care o ține paralizată în pat de cinci ani. Trebuie să găsesc o altă modalitate de a mă scuza pentru faptul că o perioadă o voi vizita mai rar. E dureros să te gândești că ființa care ți-a dat viață, care ți-a călăuzit primii pași, care te-a îmbrățișat cand plângeai stă acum nemișcată în pat, dependentă de alții, așteptând să îi vină copilul.
Știu bine cât de grea este așteptarea... Îmi amintesc de mine micuță, abia operată de apendicită, neavând voie să fac prea multe. Stăteam cu nasul lipit de geamul salonului de spital, așteptând să o văd venind pe mama. Știam că vorbele ei calde îmi vor alina durerile și frica. Îmi amintesc de mine mai mare, abia devenită, la rândul meu, mamă. Cu câtă nerăbdare am așteptat-o pe mama, cât mi-am dorit să fie lângă mine în clipa în care mi-am văzut băiatul, să ne bucurăm împreună, să îmi vadă mândria din priviri. Abia atunci am înțeles-o perfect pe mama! Îmi amintesc de mine mai târziu, când am aflat că un rinichi nu funcționează și că trebuie scos. Ea a fost cea care mi-a insuflat putere și curaj, cea care mi-a șters lacrimile ce curgeau nestăvilit, cea care mi-a fost alături clipă de clipă.
Cum aș putea să o răsplătesc? Cum i-aș putea dovedi iubirea și recunoștinta mea? Cum mi-aș putea exprima toate sentimentele? Mi-ar plăcea să știe că ea este persoana care îmi dă forță, că doar ea știe să îmi usuce lacrimile, că atunci când sunt lângă ea mă simt iar copilul fără griji, fără temeri, fără probleme. În clipa când sunt lângă ea, frica mă părasește, simt cum prind încredere în mine, cum inocența de altădată iese la suprafață și îmi aduce cristale de fericire în ochi. Mama mea este un adevărat scamator: intru în casa ei tristă și ea reușește, cu zâmbetul blând și vorba caldă, să mă ajute, să îmi schimbe gândurile, să îmi redea bucuria și încrederea.
Clipa în care am găsit pe LuxuryGifts.ro , in colectia de citate cu cristale Swarovski, citatul "Te iubesc... pentru ceea ce sunt eu când sunt în preajma ta", însoțit de cărticica ce stă ca bază pentru inimioara cu cristale Swarovski, am simțit o imensă ușurare și o bucurie cum nu mai simțisem de mult timp. Era exact ce aveam nevoie. Acesta era cadoul pe care voiam să îl ofer mamei, cadoul care să îi arate cât de mult o iubesc, cât de mult înseamnă pentru mine, cât de mult îmi dăruiește cu simpla ei prezență!
Articol participant la proba 26 din cadrul competiției Superblog 2013.
Nu ştiu altceva ce să-ţi scriu în acest moment, dar gândul mi-a fugit la o amitire; decât să-ţi dăruiesc, chiar dacă din tot sufletul nişte cuvinte, mi-am zis că mai bine aduc o amintire în cuvinte pe care le-am scris mai demult:
RăspundețiȘtergereCând m-am născut, am simţit întregul:
întreg, pământul pe umeri,
întreg, soarele în călcâie,
întreagă luna, în podul palmelor.
Lumea lui Lapte…
Bine-ai venit, sugaciule! îţi strigă ferestrele,
uşile se deschid şi ele, se vântură vizitatori,
şi flori, multe flori.
Pe urmă cald, rece şi plutire, multă plutire, mult albastru, multe braţe.
E bine, pe nări intră, iese aer şi printre degete…
Apoi, după un timp aerul se transformă în cuvinte binecuvântate: mama, tata.
Pe urmă frate, soră, prieten, prietenă, iubit, iubită,
unii dintre ei te lasă mai încolo fără aer, nu înainte să-ţi iasă dinţii.
Biscuiţi, miere, mere, ceai…
Palma făcută căuş si mirosind a orice,
mirosul pielii altuia şi muzica, mai ales muzica…
Apoi îndărătul ferestrelor se negociază iubiri,
mai dă, mai lasă…
ce se termină azi în ochii lui, începe mâine în ochii ei
pe urmă întunericul,
număratul stelelor,
număratul treptelor,
urcuş trist, coborâre veselă,
poate invers,
degetele de la picioare,
fluxul sângelui,
pe urmă iar mama, poate numai mama, poate numai tata…
o pisică,
un câine,
şi aşa mai departe…trec, trece…
O imensă energie nevăzută trezindu-se în tine,
ca şi cum un râu ar curge prin tine pentru ultima oară.
Apoi îţi zici că pentru orice lucru există clipă prielnică,
clipa prielnică te-alege să vezi pentru ultima oară pe cineva anume,
brusc, sec…
Te ridici,
te ridici din fotoliu,
zaţul cafelei e încă cald,
la revedere e alunecos, aruncă speranţă în urma ta,
te urci în taxi, pe urmă în tren,
îţi lipeşti faţa de fereastră,
poate plouă, poate ninge,
niciodată soare, ai observat?
Departe…poate cea mai grea parte.
În mintea-mi încă mai despic poduri în căutarea celor pierdute,
plutirea-mi e şi ea bine-mersi, la taifas cu coada de mătură_
uneori călăresc mătura pe deasupra unor păduri bizare_
sunt zile când mă-nfrupt din plăsmuire până mă podideşte plânsul,
zile când mă dor notele care nu m-au compus încă…
Ca astăzi, ca noaptea asta, ca şi cea de ieri când nu-l ştiam pe azi.
Dar nu stau toate în puterea noastră?
Cu nebunia lunii,
Cu năduşeala soarelui,
Cu greutatea pământului…
Cu puterea lui pentru ultima oară.
Gandeste-te in ce hal am fost (si sunt) de oboseala daca nici nu am reusit sa raspund comentariilor care s-au adunat. :)
ȘtergereStateam lungita in pat si Ionut imi citea poezia ta. Citea si se tot intrerupea, cerand traducerea. Spunea ca suna foarte bine, dar face eforturi mari sa inteleaga toate sensurile.
Stii cat de bine ma regasesc in versul "sunt zile cand ma-nfrupt din plasmuire pana ma podideste plansul"?
Iti multumesc mult, alma mea draga!
Emotionant! Si sincer, autentic! Parca din zi in zi condeiul tau capata valente noi. Stii, cred ca intre oamanii dragi un astfel de cadou e potrivit oricand. Pentru ca pe oricare din oamanii mei dragi ( si tu esti, sa stii, inlcusa) ii iubesc tocmai pentru ceea ce sunt eu in preajma lor.
RăspundețiȘtergereL-am scris gandindu-ma secunda de secunda la ea si probabil asta m-a influentat. Nu era nimic inventat si probabil s-a simtit.
ȘtergereIn plus, am prins curaj, ma dezvalui mai mult...
Exact, acest cadou l-as putea oferi multor oameni si in orice moment, fara sa fie deplasat. Tu stii ca ai fi unul dintre ei, nu trebuie sa iti mai spun.
Cred că orice mamă ar fi încântată să primească un asemenea dar de la copilul ei!
RăspundețiȘtergereDa, si eu cred acelasi lucru. Chiar imi imaginez ce as simti daca baiatul meu mi-ar oferi acest cadou.
ȘtergereVienela mea, cuvintele imi sunt putine si sarace azi. Şi niciunul nu va sclipi asa cum sclipesc toate literele acestui articol magic care vorbeste despre viata. Singurul om care m-a iubit cu greseli, esecuri si imperfectiuni a fost si este mama. Că mai apoi s-a mai adaugat o persoana tine de noroc, doar. Vă doresc sanatate, amândorura, să puteti sa va rostiti cuvinte si sa va bucurati inca, chiar dacă nu tocmai in cele mai ideale situatii, de multi ani impreuna. Si să stii că lăsand deoparte articolul si eu iti multumesc pentru ceea ce sunt cand te simt alaturi de mine. Multumesc, Vienela!
RăspundețiȘtergereAdriana, ce frumos o spui! Chiar asa este. Mama poate trece cu vederea orice, iarta orice, isi vede puiul perfect.
ȘtergereEu iti multumesc pentru tot ceea ce ai schimbat in viata si in sufletul meu de cand ne-am cunoscut, pentru toate clipele magice pe care mi le-ai oferit! Te imbratisez!
Emoţionant ca de obicei! Să de Dumnezeu să poţi duce mamei darul dorit, pentru care ai muncit atât de mult! Mult succes!!!
RăspundețiȘtergereIti multumesc mult, Radu! Chiar am de gand sa ii pregatesc un cadou pentru cand voi ajunge la ea, probabil intr-una din zilele urmatoare, dupa ce voi dormi pe saturate, ca sa nu se sperie de paloarea mea. :)
ȘtergereMama ta stie cat o iubesti, uneori cuvintele sunt de prisos. E suficienta privirea ta, ca sa inteleaga. Cadoul e intr-adevar unul foarte frumos si probabil ca poate fi oferit multor persoane dragi.
RăspundețiȘtergereIti tin pumnii, Vienela.
Toate mamele stiu ca sunt iubite, dar cred ca tot le face placere sa o auda cat mai des.
ȘtergereDa, am ales ceva ce poate fi oferit oricui si oricand. chiar mi-ar placea sa am si eu asa ceva pe birou, serios.
Iubirea materna este atat de instinctuala si in firea umana, incat aceasta relatie invizibila te tine o viata intreaga. Pana la sfarsitul parintilor nostri, tot vom fi copii lor. Un cadou simbolic oferit mamei tale prin aceasta sintagma 'Te iubesc pentru ceea ce sunt eu cand sunt in preajma ta' e o destainuire in fata tuturor cat de mult iti iubesti mama si cat de mult iti iubesti fiul ca mama
RăspundețiȘtergereMa uit la mine, Anca... Peste fix 9 zile, baiatul meu va implini 20 de ani si eu inca ma mai port ca si cum ar avea 3 ani, iar el ma trateaza de parca as putea face minuni, ca atunci cand era mic. :))))
ȘtergereFelicitari, Vienela pentru omul care esti, pentru omul pe care mama ta a reusit sa-l creasca. Felicitari si pentru ca ai reusit sa duci șa bun sfarsit competitia asta!
RăspundețiȘtergereIti multumesc mult, Nina! Mi-a fost dor de tine! Abia astept sa imi revin putin, sa vin la tine, sa vad ce ai mai scris. :*
ȘtergereMi-ai făcut inima cât un purice, s-a strâns săraca şi s-a zvârcolit între coaste citindu-ţi povestea.
RăspundețiȘtergereMă simt un pic vinovată faţă de bunica mea care a trecut prin aceleaşi chinuri ca mama ta, numai că bunica mea n-a rezistat prea mult şi a plecat de Moş Nicolae...
Mama ta te iubeşte şi va înţelege...şi tu şi ea sunteţi două luptătoare. Felicitări!
Exact asa aveam si eu inima in timp ce scriam. Ma simteam vinovata... Dar voi recupera, pentru ca m-am linistit, am scapat de stresul probelor si ma pot deplasa fara teama ca ma intorc obosita acasa, fara teama ca pierd timp. Mai avem un singur hop, ultimele patru note, cele care vor decide clasamentul si stau cu teama, dar si plina de optimism. :)
ȘtergereImi pare rau pentru bunica ta!
din suflet ai scris si ai ajuns la inimi care au dat un val la o parte si te-au vazut pe tine, asa cum esti: un copil ce cauta alinare la pieptul mamei. nu e nimic de adaugat....
RăspundețiȘtergereIn fiecare dintre noi cred ca se afla un copil care se linisteste la pieptul mamei sau chiar si numai stand in preajma ei.
ȘtergereAi scris un articol foarte emoţionant. Mult succes! Îmi aduc aminte că primul articol la care te-am comentat (desi te mai citisem) şi care m-a atras definitiv către blogul tău a fost cel în care povesteai o întâmplare din copilăria ta, despre tine şi sora ta, despre joacă şi despre tatăl vostru... dau fuga să caut articolul..."Ochii mari şi albaştri îmi zâmbesc iar". Aşa ai scris şi acum...
RăspundețiȘtergereNici daca m-ar fi torturat cineva nu as fi stiut sa spun care a fost momentul in care ne-am cunoscut. Am senzatia ca te stiu de o viata si tare ma bucur ca ai ajuns la mine atunci cand am scris despre sora mea... Poate daca nimereai la alt articol... :)
ȘtergerePentru cei care vor sa vada despre ce vorbim, acesta este articolul cu pricina http://vienela.ro/ochii-mari-si-albastri-imi-zambesc-iar/
Of, Vienela! Cata emotie si in acest articol! Sper sa nu te superi prea tare, dar numai atat vreau sa scriu aici, pentru ca e despre mami a ta! Dragostea de mama! Nimic n-o egaleaza, asa cum nici dragostea pentru mama (sau tata) nu poate fi egalata!
RăspundețiȘtergereZile fericite va doresc! Sanatate!
Nu ma pot supara pe tine, Diana! Si de ce m-as supara? Am scris cu toata inima si sunt fericita ca am facut-o.
ȘtergereTe imbratisez cu drag!
Mi-au dat lacrimile citind acest articol! Am devenit foarte sentimentala pe final de SuperBlog! Si nici nu as avea cum sa ma abtin, dupa asa povesti frumoase! Superb scris...
RăspundețiȘtergereNe-am descatusat de stres si intr-adevar, au fost multe articole emotionante pe final de SB.
ȘtergereZambeste, Pinky draga! Te pup!