Apa înseamnă puritate și viață

Când am ales numele primului blog, am făcut-o cu gândul că viața este cel mai frumos și mai important dar ce ne-a fost făcut, că trebuie să o iubim
și să o respectăm, așa că am declarat în public: iubesc viața. Îmi rămâne doar să dovedesc adevărul spuselor mele, să caut puritatea în ceea ce mă înconjoară și să o dăruiesc celor ce mă citesc.

Puritate văd în zâmbetul inocent de copil abia trezit din somn, în roua ce atinge glezne înfiorate, la ceasul când soarele abia răsare, în zăpada neatinsă, căzută peste noaptea înghețată, în florile crescute sălbatic pe-un colț de stâncă, în câinele ce credincios linge mâna care îl hrănește, în norul ce dansează pe o muzică numai de el auzită, în fructul mușcat, din care zeama aromată se prelinge spre cot.

Puritate văd în bobul de mărgăritar al scoicilor aruncate pe mal de valuri furioase, în parfumul portocalei abia desfăcute, în diamantul ce reflectă lumina și tăria care uneori nouă ne lipsesc, în nisipul topit din care iese sticla, în focul ce purifică, în cristalele de sare ascunse sub pământ, în oglinda ce nu știe să mintă și redă întregul adevăr, în aripa de pasăre ce zboară spre înalt, în cerul fără pată spre care toți privim sperând, în ochii de bătrân impresionat de-un gest mărunt, în lacrima ce spală tot ce e impur în viață.

Puritate văd în sufletele generoase, pentru care altruismul este mod de viață, în sărutul mamei ce își leagănă grijulie puiul, în speranța ce nu se dă dusă, oricât ar fi de greu drumul prin viață, în fulgerul de-o clipă ce luminează mintea, scoțând la suprafață idei neprihănite, în globul ce se învârte pe orbită, trecându-ne ore și ani pe mosorul vieții, în planetele îndepărtate ce luminează alb calea navigatorilor, în poezia de dragoste a menestrelului de altădat.

Puritate văd în raza de soare ce atinge pământul, încălzindu-l, în umbra ce ne însoțește peste tot, în gerul care face până și pietrele să crape, în lira unui zeu ce-și cântă dorul pentru o muritoare, în palma tatălui ce greu muncește pentru pâinea copiilor, în armonia ce poate fi văzută la tot pasul în natura neatinsă de mâna omului, în bradul care își coboară mugurii, oferindu-i oricui i-ar dori, în mierea mult muncită de harnica albină, în gestul cu care fiul meu îmi oferă cea mai dulce bucățică a prăjiturii.

Puritate văd în orice zâmbet apărut spontan, în orice gest făcut dezinteresat, în ridul apărut din prea mare concentrare pe ceea ce trebuie să fie desăvârșit, în visul nevisat, de un alb-albastru imaculat, în orice nou început, care poate rămâne pur dacă luptăm pentru această idee, în privirea sinceră, directă a unui prieten, în degetele împletite ale perechilor ce se iubesc, în orice picătura de apă cristalină ce întreține sănătatea și viața. 

Puritate văd până și în veninul și-n ciupercile de mucegai fără de care calitatea vieții nu ar mai fi aceeași, în broderia țesută de bunica pe ie, într-o bătaie de aripi a unui fluture efemer prin văzduh, în curcubeul ce își etalează culorile după unele ploi, în fiecare ființă ce se naște, crește și înflorește, dorindu-și să ajute. Una dintre bunele mele prietene, bloggeriță, mi-a spus că nu trebuie să caut puritatea prea departe: "Puritate? Scumpa mea, uită-te în oglindă!".

Puritate văd în cuvântul ce te face să trăiești, să simți, să te emoționezi, să te bucuri și să îți dorești mai mult. Trecut, prezent și viitor, îngemănate în ganduri, în speranțe și emoții, toate înseamnă puritate pentru mine.

Nu știa unde se născuse, cine îi erau părinții, de ce trăia singură în vârf de munte, acolo unde numai vulturii se avântă. În jurul ei, capre negre își băteau coarnele de tulpina brazilor, făcând să tremure rășina transformată-n chihlimbar. Ciripit vesel de păsărele își trimitea ecoul spre văile adânci, vântul împingea norii spre pădurea însetată, izvorul limpede clipocea alergând jucăuș printre pietrele cenușii. 

Fecioara stătea întinsă pe iarba crudă, privind cerul senin. Trupul ei fraged nu fusese până acum atins de priviri pofticioase, de mâini curioase, de oameni. Doar câinele ciobănesc, aciuat de mult timp lângă peștera unde copila își avea culcușul, îi atingea mâinile gingașe, cu care culegea măceșe și fructe de pădure. Caprele negre îi aduceau lapte proaspăt, iar izvorul o îmbia să își cufunde trupul pur în apa străvezie.

Într-o zi, pe acel vârf de munte neatins de mână de om, a trecut un bărbat voinic, ducând de căpăstru un cal pur-sânge. Zărind fecioara înmiresmată de florile prinse în păr, s-a îndrăgostit pe loc și și-a dorit să o coboare în oraș, să îi aștearnă covor făcut din petale de flori de nu-mă-uita în casa lui. Copilei i-au tremurat pleoapele la vederea tânărului ce îi zâmbea așa cum doar ea își mai zâmbise în oglinda apei.

Când fecioara a acceptat să lase puritatea muntelui pentru a-l însoți pe tânăr în oraș, cerul a fost împărțit în două de un fulger furios, vântul a început să bată necruțător, pădurea a vuit a plâns necontrolat. Plângeau după copila inocentă, plângeau puritatea ei pierdută. Nimeni nu știa că fata nu își pierduse puritatea în oraș. Nimeni nu își pierde puritatea dacă renunță la izvorul muntelui din poveste și bea doar AQUA Carpatica.

Tu, cititorule, pentru a dovedi că nu ți-ai pierdut puritatea, nu trebuie decât să răspunzi provocării fotografice lansate de AQUA Carpatica. Abia început, acest concurs Instagram se adresează tuturor celor care vor să arate lumii ce este puritatea și cum poate fi ea redată în fotografii. Răspunde provocării folosind hashtagul #puritate și AQUA Carpatica, cea mai pură apă din lume, te premiază. Haideți să dovedim că avem grijă de noi, de copiii noștri, de sănătate, de viață și de tot ce a mai rămas pur pe pământ! Haideți să câștigăm cu o fotografie, cu puritatea pe care o vedem în noi sau în jurul nostru!

Cu acest articol particip la proba 22 din cadrul competiției SuperBlog 2013, sponsorizată de AQUA Carpatica, brand românesc de apă minerală (carbogazoasă și plată), apa cu cea mai scăzută concentrație de nitrați din România. Poate că nu mai sunt copila inocentă de altădată, însă puritatea continuă să mă însoțească pe drumul vieții, întruchipată în apa pe care o beau de mai mult de un an.

Mi-a atras atenția un ambalaj deosebit, cu însemnele AQUA Carpatica, am cumpărat o sticlă de apă, mi-a plăcut, am devenit fan. Apoi am dat pe internet peste Legea Apei, am votat și am sperat ca lucrurile să se schimbe în țara noastră, să ni se spună clar ce bem, să putem alege. Încerc să am grijă de sănătatea mea și a familiei mele, iar unul dintre pașii importanți pe care i-am făcut a fost să aleg apa cu cea mai scăzută concentrație de nitrați. Apa înseamnă puritate și viață!