Cuvinte clopotei

V-am spus oare cat de tare ma fascineaza noul meu blog de pisici? Acolo scriu cu mare placere, poate si pentru ca abordez subiecte nepretentioase, fac articole scurte (nu cred ca am trei care sa depaseasca 300 de cuvinte), pun multe poze facute chiar de astea doua manute ale mele si vorbesc despre doua fiinte care imi plac maxim, care au ajuns sa faca parte din familie si sa toace finantele familiei. :)) Acolo nu caut musai cititori de bloguri, ci ma multumesc cu cititorii de poze, daca vor sa vina. E drept, nu ma oboseste acel blog, insa micul efort depus pentru un blog in plus chiar ma seaca de puteri, mai ales ca intre timp am mai gasit cateva chestii bune in care sa ma implic si incerc sa fac totul cat mai bine posibil. De unde sa imi mai ramana energie si pentru amaratele astea de bloguri secundare? As scrie mai des pe ele (poate) daca macar as reusi sa gasesc de undeva niste idei bune de dezvoltat. Dar mintea imi e prea obosita si, de cum deschid unul dintre bloguri pentru a scrie, in gand imi rasuna doar cateva cuvinte-clopotei:

Greu cu revenirea

Am visat mult la o mini-vacanta de sarbatori. Ma simteam epuizata fizic si psihic, aveam nevoie sa ma deconectez de la internet si sa respir aer curat, cu aroma de filme, carti, familie, muzica si prieteni. In mare parte chiar am reusit, desi nu m-am rupt total de online. Se pare ca primul meu articol din 2015 a avut efect, oamenii au inteles (marea lor majoritate) ca vreau sa raman cu mintea intreaga si au incetat sa ma mai sacaie pe facebook cu mesaje. Timpul meu parca s-a marit deodata, motiv pentru care am reusit intr-o singura zi sa termin o carte, sa vad un film, sa fac o jucarie, sa scriu un articol, sa citesc si sa comentez pe vreo 30 de bloguri, sa discut cu ai mei si sa ma joc cu pisicutele. 

Comunitate online - virtualul mutat in real

Cu aproape trei ani in urma imi dadeam demisia de la serviciu si imi deschideam primul blog, fascinata de posibilitatile nelimitate pe care internetul mi le oferea si de comunitatea faina pe care o descopeream umbland pas cu pas prin blogosfera. Parea o lume noua, o lume diversa, asa cum este si cea offline, dar lipsita de pericolele si rautatile pe care fiecare dintre noi le intalneste zilnic in viata reala (cel putin asa credeam pe atunci). Aici ma simteam in elementul meu, aici imbinam utilul cu placutul, aici descopeream oameni care imi semanau, care aveau aceleasi pasiuni si aceleasi nazuinte. Aici inca ma simt "acasa", intre prieteni, intr-o adevarata comunitate unita la bine si la rau.

Timpul se scurgea pe nesimtite, impartit intre glume spirituale, implicari in diverse campanii de responsabilizare, lecturi, arome si povesti de viata. Nu mai eram singura. Traiam printre oameni care imi intelegeau framantarile, imi alimentau visurile, imi impartaseau crezurile. Pe nesimtite cadeam in capcana nefasta a internetului, dezvoltand o dependenta tot mai greu de controlat si stopat.

Poveste cu ursitoare de botez

Daca ar fi sa scriu intr-o zi o poveste bazata pe fapte reale despre ursitoare, probabil ca as incepe cu cele venite la capataiul meu in ziua de 11 septembrie, cand am venit pe lume. Nu, nu va imaginati ca am avut 

ursitoare botez ieftine, caci pe atunci ele nu existau decat in povestile Contesei de Segur, in basme si in datinile pastrate din tata in fiu. Pe atunci nu existau firme care sa ofere, la nastere sau la botez, fete costumate in ursitoare, decat poate prin satele unde oamenii tin la traditie. Dar mi-as imagina ca atunci cand am venit pe lume cu un strigat victorios care aproape ca a speriat-o pe mama mea, ursitoarele erau la datorie, nevazute si neauzite, si ca ele mi-au stabilit traseul pe care sa il urmez in viata, au facut diverse planuri pentru mine si mi-au rezervat tot ce era de rezervat pentru mine.

Stind deja cum a decurs viata mea de pana acum, mi-ar fi usor sa astern pe foaie o poveste despre suisuri si coborasuri, despre cum mi-a fost ursit la botez

Traficul creste daca scrii

Cand am deschis doaronline, am facut-o cu gandul ca acesta va fi blogul meu secret, locul in care voi scrie liber, fara teama ca vreun cunoscut va intra sa citeasca. Nu imi doream trafic pe blog, nu aveam de gand sa popularizez in vreun fel acest blog. Il voiam numai pentru mine. S-a intamplat apoi sa scriu un articol care m-a surprins pana si pe mine, daca puteti crede ca este posibil. Da, chiar asa mi se intampla uneori, din cauza, ca scriu liber, fara planuri prestabilite, astfel ca ideile se intampla sa se cheme una pe alta in cadrul aceluiasi text... Am fost mandra de articol si am vrut sa ma laud cu el. Cum? Distribuindu-l pe facebook, normal. De atunci s-a dus si intimitatea acestui blog. 

Mai tarziu m-am decis sa particip cu el la superblog. Am fost inspirata, as spune. Mi-a adus un loc 6, premii frumoase si noi prieteni. Incet, incet, am inceput sa scriu si advertoriale, am mai deschis inca doua bloguri, am pierdut intimitatea pe care mi-o dorisem. Tot mai rar scriu din suflet pe acest blog, nu il optimizez in nici un fel, nu ii mai acord nici jumatate din atentia de altadata. Cu toate astea, traficul pe blog continua sa creasca,

Numaratoarea inversa a inceput

Numaratoarea inversa a inceput. Au mai ramas doar cateva zile in care va puteti inscrie in concursul outlet, pentru a avea sansa la premiile in bani puse in joc. 

Premiul 1: 1000 de lei – acordat celui mai original articol ! 

Premiul 2: 600 de lei – acordat celui mai popular articol ! 

Premiul 3: 400 de lei – acordat celui mai frumos articol – apreciat de Lenjerii pat Outlet

Premiul 4: 200 de lei – acordat celui mai frumos articol – apreciat de alexandrugrivei.ro

Premiul 5: 200 de lei – acordat celui mai frumos articol – apreciat de vienela.ro

Imbratisare de amant duios

Se intinde lasciv si se felicita in gand pentru ideea de a fi cumparat acea lenjerie de pat outlet. A fost prima noapte, dupa atat de mult timp, cand nu s-a mai simtit singura, nu a mai strans in brate pisicuta de plus ce ii incalzea inima si trupul in pustiul casei cufundate in bezna. De-ar fi stiut de la inceput cate noi senzatii ii va trezi cearsaful din bumbac satinat, probabil ar fi comandat mai multe seturi, caci greu i-a fost sa aleaga dintre atatea modele si culori.

Cuvantul

Ce mult timp a trecut de cand nu am mai scris pe aici! Nici macar pe celelalte bloguri nu am scris foarte mult, deci nu am scuza. Cat am iubit acest blog! Inca imi este drag, desi l-am "batjocorit" si pe el, scriind atatea advertoriale. Am fost si inca mai sunt obosita fizic si psihic. Mi-am promis o minivacanta si nu m-am tinut de cuvant. Cum adica sa ma tin de cuvant?

Gramezi de bani

Vreau sa scriu si nu pot. Am ideile pregatite, am blogurile deschise, dar e o nebunie pe aici. Intai a venit nepotica, apoi sora mea cu Gabi, dupa care a venit varul meu, cel mai galagios om din lume. Oricat de tare as incerca sa ma concentrez, oriunde in casa m-as ascunde, de galagia lui nu pot scapa. Vorbeste foarte tare, ne face si pe noi sa vorbim tare, pentru a-l putea acoperi. Este nevorbit,

Vacanta in Turcia

Am ascultat zilele trecute o poezie in care conducatorii Romaniei erau aspru criticati. Ceea ce mi-a atras atentia la un moment dat a fost versul care spunea ca fara o aparare serioasa din partea stramosilor nostri, tara ar fi fost astazi pașalâc turcesc. Am zambit amar. De ce ar fi fost atat de rau sa fim o simpla provincie turceasca? Ma uit peste hotare si vad ce tara frumoasa au turcii, vad cat de bine stiu sa isi puna in valoare fiecare centimetru de teren, fiecare caramida, fiecare serviciu

Eu nu ma trag din maimuta

Vechea dilema inca nu a fost elucidata. Nu stim daca omul se trage din maimuta, asa ca facem diverse speculatii. Eu am inteles in aceasta noapte un lucru simplu: familia mea cu certitudine nu se trage din nici o maimuta. Cine a mai vazut maimute care sa transforme noaptea in zi,

Cate bloguri poate avea un om?

Oameni buni, cred ca am innebunit de tot! Cate bloguri poate avea un om? Si ce face cu ele? Dupa o discutie avuta cu nepotul meu in aceasta seara, m-am decis sa imi mai fac un blog, unul care doar sa ne ajute la optimizarea celor pe care obisnuim sa scriem si pe care dorim sa le ridicam cat mai mult. Pentru ca pe blogspot

Ma risipesc

Ma risipesc in multe directii, desi nu vad nici un capat de drum. Imi irosesc timpul fara mila, desi stiu ca nu am o eternitate la dispozitie. Il irosesc si pe al vostru, chemandu-va din cand in cand pe aici sau prin alte parti, daca scriu

Cu gandul la transfer

Final de an. Rodnic pentru mine, daca ma gandesc ca timpul petrecut in online si la beneficiile avute. Poate ca este gresit sa spun beneficii, pentru ca,