Am visat mult la o mini-vacanta de sarbatori. Ma simteam epuizata fizic si psihic, aveam nevoie sa ma deconectez de la internet si sa respir aer curat, cu aroma de filme, carti, familie, muzica si prieteni. In mare parte chiar am reusit, desi nu m-am rupt total de online. Se pare ca primul meu articol din 2015 a avut efect, oamenii au inteles (marea lor majoritate) ca vreau sa raman cu mintea intreaga si au incetat sa ma mai sacaie pe facebook cu mesaje. Timpul meu parca s-a marit deodata, motiv pentru care am reusit intr-o singura zi sa termin o carte, sa vad un film, sa fac o jucarie, sa scriu un articol, sa citesc si sa comentez pe vreo 30 de bloguri, sa discut cu ai mei si sa ma joc cu pisicutele.
Dupa cum ma asteptam deja, mini-vacanta nu aduce doar lucruri bune. Mai mereu dupa o asemenea experienta imi este greu sa revin in online, imi este greu sa scriu iar, desi idei am destule. Aman si aman, ma bucur de ceea ce viata reala imi ofera, intr-o stare de moleseala fizica si agitatie sufleteasca. Da, in sinea mea as vrea sa scriu pe blog, insa mainile nu vor sa deschida pagina noua, degetele nu vor sa tasteze, ochii prefera sa se opreasca pe tortul de ciocolata facut de baiatul meu, pe nebunaticele pisici care imi darama totul prin casa cand se joaca, pe cerul gri prin care se vede o spartura ca o poarta stelara... Greu cu revenirea, insa trebuie sa incerc... :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu