Se apropia ziua de nastere a baiatului meu, iar eu aveam o problema grava cu banii. Un necaz abatut din senin asupra noastra imi golise portofelul, ma lasase datoare si in imposibilitatea de a-i cumpara ceva copilului, sa simta si sa isi aminteasca mereu ca la varsta de 5 ani a primit cadouri pe gustul sau. M-am invartit, m-am rasucit si pana la urma mi-a venit ideea salvatoare: timp de o luna am muncit pe ascuns, cand el era la gradinita sau cand dormea. I-am facut in jur de 15 jucarii din materiale textile, desi pe atunci nu aveam habar daca exista o tehnica anume. Am lasat imaginatia sa faca ce a vrut si asa i-am putut oferi copilului, de ziua lui, un pinguin urias, cu care s-a jucat pana prin clasa a V-a, un rechin cu o gura imensa, in care puiul meu obisnuia sa isi ascunda jucariile mici, o pisica neagra careia ii tot cadea codita, o masina, o maimutica pe care nu am mai umplut-o cu nimic si pe care el a folosit-o mereu exact cum vazuse la teatrul de papusi, o omida simpatica si o caracatita pe care o lua oriunde cu el.
Marele meu regret este ca nu am pastrat nici macar una dintre acele jucarii din materiale textile,
dupa ce copilul a crescut. Le-am dat pe toate nepotului meu, iar sora mea, dupa ce el a crescut, le-a dat altor copii. Nu imi pare rau ca s-au jucat si altii cu ele, ci doar ca nu mi-a trecut prin cap nici macar sa le fac poze. Zilele trecute m-am jucat cu nepotii sotului meu si, mai in gluma, mai in serios, le-am facut o balena si am scris o poveste despre balene, pentru ca cel mic le adora si viseaza la ziua in care le va putea intalni si proteja. De aceasta data am facut si poze... :) Cumva, ma bate gandul sa mai incerc si altceva, caci copiii s-au aratat tare incantati, desi nu le facusem cea mai frumoasa balena din lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu