Am avut candva o sansa unica, de care nu am profitat si pe care o regret nespus chiar si acum, dupa 20 de ani si dupa ce toata lumea mi-a spus ca ar fi fost o alegere gresita. Am avut sansa de a cumpara o casa intr-un sat din judetul Iasi, la cativa pasi de socri mei si de toate rudele fostului meu sot. Casa era micuta, batraneasca, dar in jur avea teren mult si era pozitionata intr-o zona de o frumusete rara, cu dealuri inalte si cu un rau ce curgea cuminte peste drum, impartind satul in doua parti. Mama mea s-a opus din rasputeri, sustinand ca i se trage moartea daca isi vede nepotul mutat din Ploiesti undeva in fundul pamantului, intr-un sat uitat de lume. Tatal copilului a ramas cu gura cascata ca la dentist, apoi a strambat bine din nas si mi-a spus ca el nu se intoarce de unde a plecat, ca scopul lui in viata nu este sa curete la porci si sa arunce boabe la gaste si ca nu vrea nici pentru femeia si copilul lui o asmeenea viata.
E greu sa le explici oamenilor ca asta iti place, ca asta iti doresti, ca esti satul de atata "modernism" si ca ai vrea o viata simpla, o viata traita curat, intre dealuri inverzite, sa ai o curte mare prin care sa alerge vreo trei caini si pisici fara numar, ca ti-ai dori sa poti avea brazda ta de patrunjel si sa te poti relaxa sub un pom fructifer citind o carte in sezlong, iar pe timpul iernii sa te ghemuiesti intr-un fotoliu, urmarind flacarile ce joaca in semineu (da, oriunde as merge, nu pot si nu vreau sa renunt chiar la tot ceea ce viata moderna ii ofera omului). Mult mai greu este sa ii convingi si, mai ales, sa te convingi pe tine ca fix asta iti doresti si pentru copilul tau, care nu poate lua decizii din cauza ca abia descopera viata. Am renuntat la idee. Acum o regret nespus, mai ales ca baiatul meu a crescut intre timp si nu pare chiar oripilat de ideea mea, semn ca ne asemanam.
Uneori, cand ma apuca nostalgia, incerc sa imi imaginez cum ar fi fost viata mea traita in inima Iasi-ului si ceea ce vad in imaginatie ma face sa regret cu atat mai tare. Cu siguranta as fi avut niste blanite de miel cu care sa imi acopar podelele, mi-as fi comandat un semineu de la cei care comercializeaza centrale termice iasi, as fi avut camara plina cu de toate, as fi putut sa-mi odihnesc oasele muncite intreaga vara. Ma vad stand cu laptopul pe picioare la "gura sobei" care ar fi de fapt un semineu elegant, cu picioarele pe blanitele pufoase, cu o canita de vin fiert in mana, cu o pisicuta in brate, scriind pe blog. Dar oare as mai fi avut blog acum, daca ma mutam in satul acela cu 20 de ani in urma? As mai fi avut pisicutele pe care le am acum? Copilul meu ar mai fi visat, alaturi de mine, la o asemenea viata sau si-ar fi dorit din tot sufletul, ca si tatal sau, sa scape cat mai repede de acolo, sa fuga in lume in cautarea unei vieti mai bune, mai comode, mai altfel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu