O catelusa bine educata

Nu va voi spune unde am intalnit-o. Oricum nu are importanta. Ceea ce conteaza este faptul ca va ofer ocazia de a privi o catelusa foarte frumoasa, foarte bine educata, o minune cu ochi blanzi si inteligenti. Intai am observat ca nu ii place sa fie pozata din fata. Stie, hoata, ca o avantajeaza pozele din profil. Apoi am remarcat cat de bine e hranita si ingrijita. Cinste stapanilor sai! Ne-am jucat, i-am facut fotografii, iar la plecare m-a insotit vreme de cativa pasi. Cu castronelul de mancare in dinti, caci mergea sa isi ceara portia cuvenita oricarui catel cuminte si bine educat. Regret doar ca nu mi-a trecut prin cap sa ii intreb stapana daca a dus-o undeva la dresaj sau pur si simplu catelusa ei este foarte inteligenta si a invatat alaturi de familia sa sa faca toate aceste gesturi... 

Carti pentru copii

Multi, tot mai multi sunt cei care sustin ca nimeni nu mai citeste carti pentru copii, ca nici un copil nu mai iubeste lectura si nu se mai arata interesat de ceea ce cartile i-ar putea oferi: povesti, invataminte, informatii noi. Probabil ca au dreptate. 

Dar, oameni buni, va dati seama ca vina o purtam chiar noi? Noi, adultii, cei care ar trebui sa le inoculam copiilor dragostea pentru carti, sa le fim exemplu nu doar prin vorba, ci si prin fapta. E usor sa blamezi copiii, tineretul, mai ales cand nu esti parinte sau cand nu ti-ai dat interesul in aceasta privinta. 

Haideti sa ne gandim o clipa la ceea ce spunem si la ceea ce facem noi, adultii. Ne bucuram de tot ceea ce stiinta si tehnologia au adus in viata noastra, incepand cu internetul. Noua, adultilor, ne place sa ne jucam la calculator, sa socializam cu persoane aflate la mii de kilometri de noi, sa ne prefacem ocupati cand ratacim pe internet.

Daca un copil face acest lucru, ne grabim sa ii punem etichete, sa il blamam, sa il judecam. De ce, dragi parinti, nu ar avea si el aceleasi drepturi ca si noi? Iar daca vrem sa il vedem citind carti pentru copii si nu glume pe facebook, de ce nu ii cumparam, de ce nu ne bagam si noi seara in pat cu o carte in mana, pentru a fi cel mai bun si mai la indemana exemplu pentru micutii nostri? 

De ce le neglijam aceasta parte din educatie, ca mai apoi sa spunem ca "tineretul din ziua de azi..." nu stiu ce face sau nu face? Chiar si profesorii au partea lor de vina. Ma uitam asta-vara la lista primita de nepoata mea de la doamna invatatoare. Avea trecute pe acea lista in jur de 50 de carti pentru copii,

toate musai de citit in vacanta de vara. 

Pai sa ma ierte cel de sus, dar nici eu, adult, nu pot citi 50 de carti in trei luni de zile, mai ales daca ne gandim ca fiintele umane mai au si alte treburi pe pamant, nu doar sa stea cu cartea in mana, oricat ar fi de placut si de educativ.

Oare de ce nu le trece prin cap parintilor si invatatorilor sa faca mici rezumate cartilor si sa lase la libera alegere a copiilor ceea ce vor sa citeasca? Poate unii se vor arata interesati sa citeasca Biblia pentru copii, pe altii ii vor atrage povestile lui Creanga, poate ca unii isi vor dori sa afle mai multe despre aventurile lui Tom Sawyer, iar altii il vor indragi pe Colt alb. 

Cine suntem noi, sa decidem ceea ce trebuie sa citeasca un copil sau altul? Ne dam seama ca fiecare dintre cartile pentru copii citite de micutii nostri ii vor influenta, le vor schimba perspectiva asupra vietii si le vor modela personalitatea? Cu ce drept alegem noi pentru ei, in loc sa le lasam libertatea de a alege ceea ce ii atrage? 

Nu cumva si acesta este unul dintre motivele pentru care copiii "din ziua de azi" refuza sa citeasca? Cum as putea cere copilului sa citeasca poezii de Baudelaire, cand el se simte mai atras de cartile sf scrise de Stanislaw Lem? Normal ca nu va citi ceea ce ii cer, ba chiar va prinde ura fara de carti...

Dragi parinti, dragi educatori, nu mai obligati copiii sa citeasca, ci vorbiti-le cu drag despre carti pentru copii, faceti-le rezumate ale cartilor si lasati ca fiecare dintre ei sa aleaga c e vrea sa citeasca!

Carti de psihologie, un ajutor in cresterea copilului

Dupa ce am devenit mama, intreaga mea viata s-a schimbat, de la tabieturile mai mult sau mai putin ciudate pe care le aveam si pana la mentalitate. Gandeam in alt fel, reactionam in alt fel, ma purtam diferit fata de cum ma purtasem pana atunci. Inca nu incepusem sa citesc carti de psihologie, asa ca ma ghidam dupa instinctul matern, care imi soptea cum sa reactionez in anumite situatii, cum sa imi inteleg copilul si cum sa il abordez pentru a-l ajuta sa creasca sanatos si fericit. Acum, privind in urma, imi spun ca am fost destul de norocoasa. Am intuit destul de corect nevoile pe care le avea, am reactionat destul de bine in cele mai multe situatii, lucru pe care mi l-as dori pentru toate mamicile si copiii din lume.