Carti pentru copii

Multi, tot mai multi sunt cei care sustin ca nimeni nu mai citeste carti pentru copii, ca nici un copil nu mai iubeste lectura si nu se mai arata interesat de ceea ce cartile i-ar putea oferi: povesti, invataminte, informatii noi. Probabil ca au dreptate. 

Dar, oameni buni, va dati seama ca vina o purtam chiar noi? Noi, adultii, cei care ar trebui sa le inoculam copiilor dragostea pentru carti, sa le fim exemplu nu doar prin vorba, ci si prin fapta. E usor sa blamezi copiii, tineretul, mai ales cand nu esti parinte sau cand nu ti-ai dat interesul in aceasta privinta. 

Haideti sa ne gandim o clipa la ceea ce spunem si la ceea ce facem noi, adultii. Ne bucuram de tot ceea ce stiinta si tehnologia au adus in viata noastra, incepand cu internetul. Noua, adultilor, ne place sa ne jucam la calculator, sa socializam cu persoane aflate la mii de kilometri de noi, sa ne prefacem ocupati cand ratacim pe internet.

Daca un copil face acest lucru, ne grabim sa ii punem etichete, sa il blamam, sa il judecam. De ce, dragi parinti, nu ar avea si el aceleasi drepturi ca si noi? Iar daca vrem sa il vedem citind carti pentru copii si nu glume pe facebook, de ce nu ii cumparam, de ce nu ne bagam si noi seara in pat cu o carte in mana, pentru a fi cel mai bun si mai la indemana exemplu pentru micutii nostri? 

De ce le neglijam aceasta parte din educatie, ca mai apoi sa spunem ca "tineretul din ziua de azi..." nu stiu ce face sau nu face? Chiar si profesorii au partea lor de vina. Ma uitam asta-vara la lista primita de nepoata mea de la doamna invatatoare. Avea trecute pe acea lista in jur de 50 de carti pentru copii,

toate musai de citit in vacanta de vara. 

Pai sa ma ierte cel de sus, dar nici eu, adult, nu pot citi 50 de carti in trei luni de zile, mai ales daca ne gandim ca fiintele umane mai au si alte treburi pe pamant, nu doar sa stea cu cartea in mana, oricat ar fi de placut si de educativ.

Oare de ce nu le trece prin cap parintilor si invatatorilor sa faca mici rezumate cartilor si sa lase la libera alegere a copiilor ceea ce vor sa citeasca? Poate unii se vor arata interesati sa citeasca Biblia pentru copii, pe altii ii vor atrage povestile lui Creanga, poate ca unii isi vor dori sa afle mai multe despre aventurile lui Tom Sawyer, iar altii il vor indragi pe Colt alb. 

Cine suntem noi, sa decidem ceea ce trebuie sa citeasca un copil sau altul? Ne dam seama ca fiecare dintre cartile pentru copii citite de micutii nostri ii vor influenta, le vor schimba perspectiva asupra vietii si le vor modela personalitatea? Cu ce drept alegem noi pentru ei, in loc sa le lasam libertatea de a alege ceea ce ii atrage? 

Nu cumva si acesta este unul dintre motivele pentru care copiii "din ziua de azi" refuza sa citeasca? Cum as putea cere copilului sa citeasca poezii de Baudelaire, cand el se simte mai atras de cartile sf scrise de Stanislaw Lem? Normal ca nu va citi ceea ce ii cer, ba chiar va prinde ura fara de carti...

Dragi parinti, dragi educatori, nu mai obligati copiii sa citeasca, ci vorbiti-le cu drag despre carti pentru copii, faceti-le rezumate ale cartilor si lasati ca fiecare dintre ei sa aleaga c e vrea sa citeasca!