Uneori, cand suntem ajutati, aplicam principiul "calul de dar nu se cauta la dinti". Ne multumim cu ceea ce primim, ne bucuram ca am dat peste un chilipir sau ca am rezolvat fara eforturi diverse probleme, neglijand faptul ca, peste ani, s-ar putea ca acel ajutor sa se dovedeasca a fi chiar mai pagubos decat ar fi fost daca ne rezolvam singuri problemele.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am complacut in aceasta situatie calduta pentru mult timp, ca astazi sa descopar cu stupoare ca binele pe care l-am primit candva era doar pe jumatate bine.
De fapt, pentru a fi in totalitate sincera, binele e mereu bine, insa indolenta mea si usoara jena ce ma faceau sa nu intreb nimic ma fac acum sa spun clar si raspicat ca ar trebui eliminate din cultura noastra cuvintele "calul de dar nu se cauta la dinti", caci uneori pot face mai mult rau decat bine. Cautati, oameni buni, calul de dar la dinti, caci nu se stie peste ce martoaga dati si va treziti ca moare in batatura cand va e lumea mi draga.
:)) Dragut! Calul de dar nu se cauta la dinti! Se pare ca putini cunosc continuarea: dar te intrebi de ce l-ai primit! ;)
RăspundețiȘtergere