Oras nebun

Umbre bolnavicioase, descarnate, se petrec pe aleile pustii ale orasului, susurand chemari fara de nume. Te vad lasandu-te pe vine, cu mainile la urechi, in incercarea a a opri sunetul ce iti accelereaza bataile inimii. Te-as trimite la o farmacie buna, sa iti cumperi dopuri de urechi si calmante, sa nu iti mai fie teama de umbrele orasului ce vrea sa controleze orice minte luminata de idei.

Dar nu ma vezi si nu ma auzi, caci pleoapele iti sunt stranse, urechile astupate, gandurile haotice de spaima indurata.

Nu vrei sa te lasi stapanit, cu toate ca soaptele umbrelor iti promit doar lucruri bune, tentante. Vrei sa fi liber, stapan pe gandurile si faptele tale, stapan pe tot ce depinde de tine. Dar vocile nu vor sa taca si asta te innebuneste, caci simti cum creierul vrea sa cedeze, epuizat de efortul supraomenesc, supraorasenesc, de neconceput pana mai ieri. Radeai, orasule nebun, cand iti recomandam sa iei cate o aspirina, chiar si model pentru saraci, radeai cand iti intindeam siropul de tuse si crema de junghi. 

Credeai ca esti nemuritor, ca elixirul tineretii chiar exista, ca tu esti inceputul si sfarsitul. Mi-ai ras in nas, oras nebun, si nasul mi s-a infundat, parca incercand sa ma sufoce. Te-am trimis iar la farmacie, caci erai generator de dureri de cap si ma invinuiai ca generez atacuri de panica si crize de lumbago. Dar eu vedeam, vedeam ceea ce tu refuzai sa vezi, vedeam cum umbrele bolnave se astern peste tine, cum virusii se pregateau de asalt, si presimteam ca se va lasa cu febra, cu dureri musculare, cu infectii ale mintilor stralucite.

Doar tu, oras nebun, vedeai totul in roz, uitand ca roz sunt si pastilele ce calmeaza nervii biciuiti de naluci. Macar prezervative daca ai fi avut, sa nu mai poata umbra sa se divida, sa nu ajungi la suprapopulare, sa iti poti pastra spiritul liber si a te feri de obsesii. Nu m-ai ascultat si nu vrei sa ma asculti, iar ochiul meu plange de mila-ti, caci te vede cum te chircesti, cum te lasi modelat de umbrele haine, cum isi rotesti capul dintr-o parte in alta, parca scuturand urechea de o incipienta otita.

Oras nebun, du-te la farmacie, umple o punga de medicamente, trateaza-te macar acum, daca nu ai vrut sa iei nimic preventiv, desi ai fost avertizat ca umbra se va pogori pe pamantu-ti obosit, cu imunitatea scazuta. Ai picat in capcana, oras nebun!