Cand am deschis doaronline, am facut-o cu gandul ca acesta va fi blogul meu secret, locul in care voi scrie liber, fara teama ca vreun cunoscut va intra sa citeasca. Nu imi doream trafic pe blog, nu aveam de gand sa popularizez in vreun fel acest blog. Il voiam numai pentru mine. S-a intamplat apoi sa scriu un articol care m-a surprins pana si pe mine, daca puteti crede ca este posibil. Da, chiar asa mi se intampla uneori, din cauza, ca scriu liber, fara planuri prestabilite, astfel ca ideile se intampla sa se cheme una pe alta in cadrul aceluiasi text... Am fost mandra de articol si am vrut sa ma laud cu el. Cum? Distribuindu-l pe facebook, normal. De atunci s-a dus si intimitatea acestui blog.
Mai tarziu m-am decis sa particip cu el la superblog. Am fost inspirata, as spune. Mi-a adus un loc 6, premii frumoase si noi prieteni. Incet, incet, am inceput sa scriu si advertoriale, am mai deschis inca doua bloguri, am pierdut intimitatea pe care mi-o dorisem. Tot mai rar scriu din suflet pe acest blog, nu il optimizez in nici un fel, nu ii mai acord nici jumatate din atentia de altadata. Cu toate astea, traficul pe blog continua sa creasca,
fara ca eu sa depun eforturi. Trebuie sa stiti ca traficul pe blog creste daca scrii constant, chiar daca nu spamezi nicaieri si nu iti promovezi blogul.
:) şi eu tot ca un jurnal personal mi-am făcut blogul. Să notez, să nu ratez fiecare pas, fiecare etapă a evoluției copilului meu. Apoi am dat adresa rudelor ofticate că nu stau cu orele cu ele la tel sa le povestesc despre Alexia. Apoi rudele s-au lăudat vecinilor, care au intrat şi ei pe blog, apoi m-am găsit linkuită pe FB şi restul e istorie...
RăspundețiȘtergere